Cum ne putem iniția in teoria jocurilor ?

Prin amabilitatea Adei Roseti (cu care mă intâlnisem de curând la conferința Diaspora Științifică) și a lui Cristi Presură (pe care îl cunoșteam mai demult, din Ad Astra) am participat miercuri seară la podcast-ul „Deschis la Cercetare”, vorbind despre teoria jocurilor. Videoclip-ul îl puteți viziona mai jos.

Am promis acolo că o sa răspund pe blog la intrebarea: cum putem invăța teoria jocurilor ?

Din capul locului: teoria jocurilor este o teorie matematică. Cine dorește să invețe cu adevărat despre ea nu poate evita carțile pline de formule, pe care le citești cu creionul in mână. Pe căteva din ele le listez ceva mai jos.

Dacă, in schimb, dorești să citești o carte de popularizare despre teoria jocurilor atunci exista mai multe opțiuni interesante, inclusiv unele cărți pe care le găsești in librăriile românești. Cea care imi place cel mai mult este Logica (I)raționaliății: Teoria Jocurilor și Psihologia relațiilor umane a profesorului maghiar Laszlo Mero.

O altă opțiune care se găsește zilele astea în librăriile românești este cartea lui Steven Pinker ”Raționalitatea”. Pinker nu se ocupă cu teoria jocurilor (este psiholog) ci cu raționalitatea umană, dar discută (suficient de corect) câteva exemple de teoria jocurilor. Dacă nu ați citit așa ceva, probabil că merită.

Dacă vreți să citiți lucruri înrudite, despre decizie economică și algoritmi s-ar putea să vă intereseze și cartea medaliatului Nobel pentru economie Alvin Roth ”Cine ce primește și de ce. Noua economie a piețelor de matchmaking și proiectarea acestora”. Nu este chiar despre teoria jocurilor, dar proiectarea piețelor (market design) este una din aplicațiile practice ale teoriei jocurilor, mai precis a unui domeniu poreclit ”teoria inversă a jocurilor”, cunoscut sub numele englezesc de mechanism design. Accentul în cartea asta este pe cuplaje (în engleză matchings). Teorema Gale-Shapley și problema cuplajelor stabile aparțin în aceeași măsură informaticii pe cât aparțin economiei.

Daca nu vă temeți de lecturi in limba engleză atunci există o mulțime de cărți de popularizare pe care le-aș recomanda. De departe cel mai mult imi place cartea ”Games of Life: Explorations in Ecology, Evolution, and Behavior” a lui Karl Sigmund. E o carte orientată cumva spre aplicații ale teoriei jocurilor în biologie – despre care n-am amintit in discuția mea, pentru simplul motiv că nu ma ocup cu așa ceva. Dacă citiți doar o carte de popularizare în engleză alegeți-o pe asta.

Alte câteva cărți de popularizare:

Sylvia Nasar – A beautiful mind. O biografie (interesantă) a lui John Nash. Nu atât despre teoria jocurilor ci despre unul dintre promotorii ei, dar merită citită.

William Poundstone – Prisoner’s Dilemma: John von Neumann, Game Theory, and the Puzzle of the Bomb. Din nou, cumva mai mult despre contextul istoric decât despre teoria jocurilor per se.

Manuale

Trecând acum la cărțile serioase … teoria jocurilor se predă in universitățile românești, cel puțin la A.S.E si facultatea de matematică a Universității din București. Daca va uitați pe Wikipedia o sa vedeți ca teoria este imensă, adevarul este ca nu există un manual care să vă ofere o imagine completă.

Acestea fiind spuse, câteva cărți pe care le recomand sunt:

Giacomo Bonanno. Game Theory. O alegere poate curioasă pentru o primă introducere, dar cartea profesorului Bonanno este disponibilă gratuit pe pagina autorului, iar varianta tiparită este și ea (relativ) ieftină.

Martin Osborne An Introduction to Game theory – probabil textul standard pentru incepători (deși are problemele ei)

Martin Osborne, Ariel Rubinstein A Course in Game Theory – o „rudă” mai avansată a cărții anterioare.

Drew Fudenberg, Jean Tirole – Game Theory. Daca sunteți doctoranzi la științe economice undeva prin lumea civilizată s-ar putea să vă fi întâlnit cu cartea asta. Mie imi place mai mult decat Osborne si Rubinstein – dar e grea, enciclopedică, presupune un efort ceva mai mare.

Andres Perea – Epistemic Game Theory: Reasoning and Choice. Tratează mai în amănunt un subiect particular: ce știu agenții despre ceilalți participanți la joc, și cum le poate influența acest lucru comportamentul.

Herbert Gintis – Game Theory Evolving. O carte de la unul dintre autorii mei favoriți în domeniu. Nu întotdeauna ideile lui Gintis sunt unanim acceptate, dar mie ce spune mi se pare convingător.

Pentru informaticieni:

Tim Roughgarden Twenty Lectures on Algorithmic Game Theory. Cursurile autorului sunt, de asemenea, foarte bune.

Chalkiadakis, Elkind, Wooldridge Computational Aspects of Computational Game Theory. Tratează teoria cooperativă a jocurilor. Pentru cei care lucrează în Inteligența Artificială.

Algorithmic Game Theory (volum colectiv cu mai mulți editori, între care Noam Nisan). Nu e o introducere în teoria jocurilor, ci o colecție de priviri asupra principalelor direcții de cercetare, dar e foarte folositoare pentru orientarea în domeniu.

Filosofice, etc.

Herbert Gintis – Bounds of Reason: Game Theory and the Unification of Social Sciences. Titlul explică scopul cărții. A reușit sau nu Herbert Gintis ce și-a propus ? Voi decideți.

Ken Binmore – Game Theory and The Social Contract (două volume). Binmore are un scop ambițios: să reconstruiască filosofia morală în termeni de teoria jocurilor. Cartea lui Natural Justice oferă o viziune condensată a ideilor sale.

Shaun Hargreaves-Heap și Yannis Varoufakis – Game Theory: A Critical Introduction. Da, știu, Varoufakis e mai curând politician zilele astea. Dar cartea asta discută câteva lucruri care nu sunt în regulă cu teoria jocurilor. Și sunt astfel de lucruri.