Mă simt obligat să comentez câte ceva despre ”Oppenheimer”, filmul care tocmai a luat șapte premii Oscar, incluzându-l pe cel pentru cel mai bun film.
Motivul pentru care mă simt obligat este unul simplu: am lucrat aproape opt ani de zile, între 1999 și 2007, la Laboratorul de la Los Alamos, locul unde Oppenheimer a construit bomba atomică. Evident, nimic din ce am făcut eu nu are (în principiu) legătură cu producerea bombelor: sunt informatician, unul teoretic, care își petrece majoritatea timpului științific demonstrând teoreme.
Mă simt mândru că am trecut printr-un astfel de loc, unul prin care au trecut genii precum (pentru a-i numi doar pe cei relevanți pentru disciplina mea de informatician) Metropolis și Ulam. Mă interesează suficient, prin urmare, istoria (reală și intelectuală) a locului în care am lucrat, a zonei Santa Fe-Los Alamos New Mexico în general. Nu e de mirare faptul că ”Oppenheimer” a fost singurul film pe care l-am văzut la cinematograf în 2023 – o ilustrare mai curând a puținului interes pe care îl am pentru industria cinematografică a zilelor noastre.
Deși admit că actorii și-au făcut datoria, și că detaliile istorice ale procesului prin care a trecut Oppenheimer în anii ’50 pot fi interesante (deși nu au fost complet noi pentru mine), trebuie să spun că pe mine filmul lui Cristopher Nolan m-a dezamăgit.
Motivul e unul simplu, pe care probabil îl bănuiți deja: imaginea științei așa cum rezultă din filmul lui Nolan, e una caricaturală, care n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea. Nu reproșez filmului redarea detaliilor istorice. Ce mă supără e altceva: dacă nu lucrați în domeniul științei n-aveți cum să aflați din ”Oppenheimer” despre felul în care discută cu adevărat oamenii de știință, ce îi interesează, ce îi motivează, ce fac cu adevărat. Un singur exemplu: ilustrarea dezbaterii între oamenii de știință (mă refer la scena care îl implică, dacă țin eu bine minte, și pe Heisenberg) e una atât de ridicolă ….
Probabil pentru a-l face accesibil unei audiențe cât mai largi, filmul nu conține mai nimic relevant din punct de vedere științific. Practic am avut parte de mai mult dialog științific în alte filme „fără pretenții”, dar care au avut consultanți buni care i-au învățat pe regizori/actori ce să spună ca să sune corect/credibil pentru un profesonist.
Prin urmare: dacă vă interesează o privire romanțată a aspectelor umane ale vieții lui Robert Oppenheimer, filmul poate fi interesant, deși o alternativă superioară, și pe care o recomand, e cartea American Prometheus (pe care se bazează, de altfel). Veți afla poate, câteva lucruri pe care nu le știați despre istoria științei.
Nimic însă, mă tem, despre știință.
P.S. Căte ceva (neromanțat) despre Robert Oppenheimer, în documentarul în trei părți pe care Laboratorul de la Los Alamos l-a postat pe youtube:
Isarlâk 