Dacă vă ocupați cu filosofia analitică știți deja despre ce doresc să vă vorbesc. M-am gândit însă că e vorba de un lucru care merită semnalat publicului acestui blog: ultimul număr al Revue Roumaine de Philosophie, cel din iulie-decembrie 2023, se bucură de atenția (și contribuțiile) unor nume mari ale logicii și filosofiei analitice: Graham Priest și (mai ales) Timothy Williamson.
Priest și Williamson au fost acum ceva vreme la București (la o conferință despre care, din păcate, am aflat prea târziu). Contribuțiile lor la volumul de mai sus sunt, probabil, legate de participarea la conferința respectivă. În orice caz, numele lor nu au nevoie de vreo prezentare pentru cititorul avizat. Eu unul am în biblioteca mea cărți care le aparțin: în cazul lui Graham Priest este vorba de ”Dincolo de limitele gândirii”, carte tradusă în limba română acum ceva vreme la Editura Paralela 45, și de o carte în engleză ”An Introduction to Non-Classical Logic: From If to Is”. În cazul lui Timothy Williamson m-au interesat (deocamdată) suficient încât să mi le cumpăr ”Vagueness” și ”Knowledge and its limits”.
Dintre articolele din numărul menționat, cel care are cu adevărat caracterul unui eveniment este articolul lui Timothy Williamson. De ce spun asta ?
Simplu: ”Heuristics and Paradoxes”, articolul pe care îl publică Williamson în revista românească este capitolul 1 din ”Overfitting and heuristics in philosophy”, o carte plănuită să apară în noiembrie 2024 la Oxford University Press (mai sunt deocamdată disponibile public cel de-al doilea capitol și bibliografia).
Fără să fiu filosof profesionist, cred că apariția acestui volum va avea un ecou semnificativ în filosofia analitică. De ce spun asta ? Din ce am citit până acum (și ce am auzit, vezi videoclipul de mai jos), Williamson leagă unele probleme ale filosofiei analitice (precum existența paradoxurilor logice) de distincția (introdusă de recent dispărutul Daniel Kahneman) Sistem 1 – Sistem 2, mai precis de folosirea în limbajul comun a euristicilor (în sensul lui Gerd Gigerenzer).
Ideea este mai mult decât interesantă. Mărturisesc că aveam deja în lucru un articol „filosofic” cu titlul provizoriu Knowing, Fast and Slow unde discut(am) unele subiecte înrudite.
În orice caz, cred că devine din ce în ce mai actuală/relevantă (inclusiv pentru Inteligența Artificială, motivul interesului meu aparent ciudat pentru unele probleme filosofice) considerarea unor ”logici” care să combine capabilități ”clasice” de inferență (de genul logicilor epistemice) care apațin ”Sistemului 2″ cu capabilități (de genul euristicilor) care aparțin mai curând de ”Sistemul 1″. Cartea lui Williamson marchează acest interes. Și mă bucur că o parte din aceste idei sunt legate de o revistă academică romănească.
P.S. Mai in glumă, mai în serios, sunt gelos pe colegul Bogdan Suceavă care semnează și el un articol (chiar înainte de cel aparținându-i lui Williamson) în numărul respectiv. Articolul lui Bogdan ține mai curând de istoria ideilor (în cazul de față unele matematice), l-am auzit recent pe autor vorbind despre asta la Muzeul Municipiului București (și, în engleză, pe youtube).
Isarlâk 