De ce să finanțăm cercetarea românească ?

Simplu: Pentru că România se poate dezvolta doar prețuindu-și (la adevărata valoare) oamenii deștepți, creându-le condiții ca să  adune în jurul lor alți oameni (și mai) deștepți.

Întâmplarea a făcut să mă uit zilele astea pe „Annals of Mathematics” – Nature”-ul matematicilor pure. Am răsfoit (virtual) numerele din 2013 până azi (ultimul număr e de anul acesta).

Ce m-a șocat ? Abundența numelor românești. 

Vlad Vicol. Simion Filip (român moldovean, două articole). Eleny-Nicoleta Ionel. Ana Caraiani. Gabriel Dospinescu. Ciprian Demeter (două articole). Alexandru D. Ionescu. Gavril Farkas. Florian Pop. Oana Ivanovici. Mihai Mariș. Adrian Vasiu. Adrian Ioana. Sorin Popa. Alexandru Dimca. Ștefan Papadima. Sunt numele pe care le-am identificat în articole publicate din 2013 incoace. Pe trei dintre autorii de mai sus îi cunosc din perioada olimpiadelor și loturilor de matematică.

Ca să realizați cât de șocantă (ca dimensiuni) e lista de mai sus: în toată această perioadă în Annals of Mathematics s-au publicat doar 253 de articole ! Dacă am numărat bine, rezultă că aproximativ 6% din articolele publicate recent în această revistă de top au avut un (co)autor român. Inchipuiți-vă cum ar arăta Nature (FOCS/STOC, Econometrica, whatever) dacă am avea influența asta și în alte domenii ale științei !

Procentul citat nu se referă și la cercetători cu afiliere în România: După cum vă închipuiți probabil, majoritatea celor listați mai sus au afilieri în străinătate, în principal S.U.A. și Franța. De fapt cred că din cei de mai sus azi nu mai e nimeni pe listă  în România (Ștefan Papadima, fost la IMAR, a decedat).

Nu am o poziție naiv-naționalistă: evident că oamenii respectivi s-au realizat profesional în locurile în care lucrează – simplul fapt că sunt români nu e în sine relevant. Și totuși, consistenta listă de nume de mai sus (care ne clasează, cred, în primele cinci țări la nivel mondial după criteriul pe care l-am enunțat) spune, cred,  ceva despre un lucru pe care nu îl facem (suficient de) bine:

  • avem un potențial mare
  • pe care nu-l capitalizăm în niciun fel

Cred că lucrurile se vor schimba în bine în România doar atunci când vom învăța că – vorba unui vechi slogan politic, oamenii contează. Cred că plătim mai mult, ca societate, nefăcând niciun efort să ne valorificăm capitalul uman.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ce să finanțăm cercetarea românească ?

  1. marius zice:

    Buna ziua.
    Am si eu o intrebare, oarecum offtopic.
    De ce nu putem sa ne abonam la blogul acesta?
    Aveti articole interesante si as vrea sa fiu notificat prin email.
    Mersi in avans.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s