Criterii și performanță (I)

S-au afișat propunerile pentru noile criterii de promovare.

O părere asupra lor: la informatică schimbările au fost, de-a lungul timpului mai mici decât la alte discipline (lucru pe care il socotesc pozitiv: stabilitatea criteriilor e bună; după cum am mai argumentat, progresul vine din creșterea treptata a calității resursei umane – in principal cu oameni școliți in exterior) .

Sunt unele noutăți bune in criteriile noi, de exemplu recunoașterea sporită pe care o primesc conferințele A*.Există și mai multe schimbări pe care le consider proaste, una chiar  nefastă. La ce mă refer ? Ierarhizarea jurnalelor se schimbă, de la o listă produsă de un program de calculator (scris de oamenii din domeniu) la ordinea ISI după ordinea Article Influence Score.

Cititorul avizat in materie de politica științei are toate motivele să se intrebe: cum ? Nu e bună „ordinea ISI” (nici măcar) după article influence score, ordonare acceptată in alte discipline ? In cele ce urmează imi propun să vă demonstrez că nu.

O precizare: indeplinesc și am indeplinit toate criteriile impuse din 2011 până azi la nivel maxim, profesor/abilitare/etc. Nu am motive să am parti-pris-uri in problema asta.

Ca să ințelegeți contextul argumentului, o scurtă o scurtă descriere a specificului domeniului: știați deja faptul că „informaticienii publică in conferințe”, nu in jurnale ca tot omul. Sau nu (doar) in jurnale. Ceea ce poate nu știați e faptul că informatica e o federație de subdiscipline, fără legături puternice intre subdomenii.  Altfel spus, noi nu avem, ca matematicienii, un Annals of Mathematics in care să visăm cu toții să publicăm. STOC și FOCS pot inseamna multe pentru teoreticianul (mai ales de formație americană) care publică in informatică teoretică; ele nu inseamnă insă mai nimic pentru practicianul care se ocupă cu cloud computing sau human-computer interaction. Fiecare (subdomeniu) are propriile „Mecca”: la mod ideal (nu se intâmplă in Romania) avem ceva idee despre „Mecca” colegilor de altă specialitate, și folosim cunoștințele astea in deciziile de angajare, mai intotdeauna calitative (in SUA), și nu bazate pe socoteli contabile de puncte/punctulețe Mai există unele deosebiri intre Europa și America, invizibile in zona de vărf, asupra cărora nu o să insist.

Fragmentarea subdisciplinară nu e,  de obicei, (in SUA cel puțin) o problemă: posturile se scot la concurs pe una sau mai multe subdiscipline, potrivit politicii de dezvoltare a fiecărui departament.

Ce au toate astea cu utilizarea AIS ? Problema vine nu din utilizarea factorului respectiv, ci din modul in care Thompson face clustering-ul revistelor. Ca să-i iasă niște subcategorii de dimensiuni comparabile, s-au pus laolaltă reviste incompatibile: in subdomeniul „Theory and Methods” se amestecă reviste de euristici (algoritmi genetici, etc), unde se publică mult și se citează la fel, cu informatică teoretică (unde patternurile seamănă, evident, cu cele din matematică). Rezultatul ? Ca să public in „zona roșie” in Theory and Methods am puține opțiuni (la teorie), reviste precum Information and Computation fiind impinse la limita de jos a zonei galbene, iar  Theoretical Computer Science (revista asociației europene de informatică teoretică) sau Mathematical Structures in Computer Science chiar in zona gri !

In schimb Thompson ne oferă categoria incertă „Cybernetics” (really ?), și clasificări complet anapoda ale revistelor: Random Structures and Algorithms (revistă cu adevărat „de zona roșie”) apare așa la … Software Engineering, domeniu cu care nu are nimic in comun ! La fel e clasificată și Mathematical Programming (cercetări operaționale). Journal of Computer and Systems Sciences (tot din teorie) apare la … hardware and architecture (!). In schimb Information Processing Letters nici nu e in lista de „theory and methods”, deși asta publică in majoritate.

Lucrurile astea eu unul le știam de mult, de când listele ISI erau folosite pentru premiere. Sunt și alte probleme legate de folosirea listei Thompson, de exemplu omiterea categoriei „Article;Proceedings Paper” din luarea in considerare (pentru premieri, granturi, etc): de multe ori articolele cu categoria asta duală apar intr-un număr special al revistei dedicat unei conferințe. Asta inseamnă că: au fost selectate de două ori (intâi din toate lucrările trimise la conferință, apoi dintre lucrările publicate in proceedings), au primit două rânduri independente de peer-reviews, de obicei includ printre ele lucrările care au primit premiu pentru cele mai bune lucrări. Sunt intr-un fel „creme de la creme” pentru conferințea respectivă.

Iar noi, in loc să le recunoaștem le penalizăm !

Deloc surprinzător, lucruri de genul ăsta au stimulat oamenii să caute maniere de a „trișa sistemul”: nu mă refer acum la cei care nu sunt capabili să publice internațional, ci de oameni cumva „buni”.

Există o revistă, publicată de Elsevier, clasificată intr-una din zonele roșii din Computer Science. Nu știu căt de bună e in vreun domeniu (mie mi se pare că publică un spanac mult prea divers), dar in mod sigur nu e o revistă „de teorie”, deși publică și informatică teoretică. Numărul de articole publicate acolo cu adresă din România a crescut brusc in ultimii cinci-șase ani, explicația fiind că oamenii au găsit o nișă putănd publica P-systems and the like intr-o revistă care e de top, nu-i așa ? 🙂

Mă intreb: ăsta să fie comportamentul „de top” pe care dorim să-l stimulăm ? Și merită o clasificare ca asta luată in serios și folosită in practică ?

P.S. Mai e o problemă cu criteriile noi. De data asta ea reflectă o prejudecată a comisiei pentru care in primăvară am candidat – n-am fost considerat suficient de bun, intre altele de un om propus dintr-un ONG din care fac parte (dar asta e o altă – urâtă – poveste)

Comisia e dominată de oameni din informatică teoretică. Prin impărțirea punctajului unui articol la numărul de autori se nedreptățește subdomeniul computer systems, unde norma e dată de echipe mai mari decât in informatica teoretică: chiar eu, când am publicat in zona asta am fost membru(l prim autor) al unei echipe de cinci oameni.

Asta e o problemă: informatica nu se reduce in ziua de azi la matematică, și in mai orice departament bun de Computer Science din S.U.A. zona „computer systems” tinde să joace rolul principal. La noi ceva asemănător se intâmplă doar intr-unul din cele patru departamente din universitățile mari (cumva neintâmplător, in cel la care sunt afiliat). Putem să spunem ce dorim despre calitatea cercetării oamenilor din zona asta, dar nu cred că e o zonă pe care să ne permitem să n-o incurajăm.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Criterii și performanță (I)

  1. flmanea zice:

    Ai un link catre criterii/comisia care le-a definit?

  2. gabrielistrate zice:

    Ti le-am trimis pe email.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s