Melancolii ştiinţifice

Sunt pentru două săptămâni la Sankt Petersburg, la un program de cercetare de un semestru dedicat complexităţii.

Programul (la care, trebuie spus,  sunt prezent pe bani ruseşti – in momentul când am trimis cererea de participare granturile noastre continuau să fie finanţate cu mirificul procent de 35%) este, in mod clar, unul de vârf: cursurile introductive (dacă se pot numi aşa) au fost ţinute de nume „grele” precum Sam Buss (UC San Diego) sau Toniann Pitassi (Toronto). Se pregătesc  (alte cursuri „introductive”, la sfârşitul săptămânii) Ryan O’Donnell (Carnegie Mellon), Ben Rossman (Tokyo, autor de lucrări premiate – cea mai bună lucrare – la FOCS 2015 şi CCC 2015). Lista participanţilor la cele două workshop-uri (primul dedicat complexităţii demonstraţiilor, cel de-al doilea circuitelor booleene) atată ca un who’s who STOC/FOCS/CCC.

Atmosfera in care sunt mă face să mă gândesc cu melancolie la lucrurile lăsate in urmă acasă: zvonurile privind criteriile eliminatorii la apropiatele competiţii pentru granturi, noile comisii CNATDCU (se pare că nu voi fi membru plin la informatică; spre uşurarea mea – nu-mi doream deloc să fiu membru – s-au găsit unii cu indice Hirsch mai mare ca al meu)

Nu pot să imi reprim un gând, totuşi: câtă diferenţă intre excelenţa reală şi cea pe care o căutăm in numere şi factori de impact !

Să fim serioşi: de câte ori aţi discutat/aţi auzit discutându-se, acasă,  serios/tehnic/critic despre rezultatele colegilor dumneavoastră români de branşă ? Pe unii din participanţii la workshop-ul pe care l-am organizat la „Diaspora …” tocmai lucrul ăsta i-a entuziasmat: posibilitatea să audă unele prezentări interesante, din afara specialităţii lor stricte. Lucruri de care nu auziseră, şi  care se fac  in România.

Pentru mine n-a fost greu să le găsesc. Nu e deloc greu să ghiceşti -cu destulă acurateţe –  ce se intâmplă interesant in informatica românească, chiar in afara specialităţii tale: e suficient să ştii că, spre exemplu, IJCAI şi AAAI sunt conferinţe de top in domeniul inteligenţei artificiale, că dacă te interesează invâţarea automată te uiţi spre ICML sau NIPS, că la teorie (A) STOC/FOCS/SODA/ICALP sunt locurile de vârf.

Nici nu e cazul, la noi, să cauţi să faci distincţii prea fine – intre, să zicem, RANDOM-APPROX sau STACS şi conferinţele de teorie din lista anterioară diferenţa nu e aşa de mare: popularitatea de care se bucură conferinţele astea funcţionează ca o garanţie a calităţii, suficientă in lumea occidentală pentru a determina oameni cu afilieri de top să publice sistematic acolo. La noi criteriul ăsta este aparent insuficient, şi căutăm măsuri „obiective”.

Absenţa sistematică, pe de altă parte, a „numelor mari” la nivel internaţional de pe lista participanţilor la unele conferinţe/subiecte de informatică teoretică frecventate de români este  un fenomen care spune multe, oricât de mult s-ar cita intre ei participanţii la aceste forumuri, oricât de mare le-ar fi indicele Hirsch (sau alte caracteristici scientometrice).

Acesta este, cred, criteriul corect pentru lucrările pe care le scriem, cel puţin pe termen scurt. Unul calitativ: cât de interesante sunt subiectele abordate, şi cât de sincronizate sunt ele cu ce se intâmplă in zonele de vârf ale fiecărui subdomeniuCe inseamnă „de vârf” ştim cu toţii, dacă suntem sinceri cu noi inşine. Restul abordărilor, – numere, citări, puncte, etc – sunt secundare, şi pot (dacă sunt folosite neinformat) să facă mai  mult rău, sporind confuzia: orice am spune, teorema s-m-n (de exemplu) nu mai e demult un subiect de actualitate in complexitatea  computaţională.

Ignorând adevăruri de genul ăsta (subiectul ales e doar un exemplu teoretic 🙂 ), şi concentrându-ne pe judecăţi contabiliceşti care ne scutesc de  datoria de a gândi critic, ne furăm singuri căciula: ce vom obţine nu e excelenţă ştiinţifică, ci producţie ISI la hectar, măiastru impachetată in forumuri „prietenoase”, şi copios citată de peers la fel de mediocri.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ad-astra, lumea in care trãim, politica_ştiinţei, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Melancolii ştiinţifice

  1. L zice:

    Evaluarea cercetatorilor si a rezultatelor pe baza unor criterii numerice simpliste de genul indicelui Hirsch sau a altor statistici e intr-adevar problematica, si inteleg frustrarea cu un sistem bazat pe astfel de criterii (Oded Goldreich le numeste „content-oblivious quality measures” intr-un eseu pe tema aceasta). Dar nu impartasesc optimismul neconditionat fata de STOC/FOCS/SODA/etc. care au si ele problemele lor – pana la urma, numarul de articole aparute in astfel de conferinte, sau chiar si premiile oferite in astfel de locuri devin si ele criterii „externe”, „content-oblivious” de evaluare – corelate, cu siguranta, cu o reala performanta stiintifica, dar si cu o capacitate de a te sincroniza cu ceea ce se intampla (in sens pozitiv) sau de a intelege si urmari temele la moda, preferabil in fazele de inceput a acestora. Articolele din conferintele de top de acum 20-30 de ani, majoritatea impresionante d.p.d.v. tehnic, dar cate dintre problemele studiate atunci ne mai sunt relevante azi? Pana la urma adevarata calitate stiintifica pare sa ramana un fel de „I know it when I see it” 🙂

  2. gabrielistrate zice:

    Nu sunt un sustinator neconditionat STOC/FOCS/SODA, am si scris pe blog despre asta. Dar *in context romanesc* raportarea la forumuri de genul asta, si la genul de subiecte abordate acolo, ar fi un progres evident.

    In Romania nu intereseaza pe nimeni, la drept vorbind, *ce* lucrezi: poti sa lucrezi pe teme *din secolul trecut*, daca iti faci punctele/citarile vei fi un cercetator de succes, „recomandat cu putere” pentru diverse functii si comitete. De asta continua sa aiba succes la noi subiecte gen euristici/limbaje formale/fuzzy logic.

    Excelenta de tip „I know it when I see it” ? Foarte rara. La workshop-ul de informatica de la „Diaspora” am avut din plin, dar

    – acolo nu era doar informatica teoretica
    – am invitat in majoritate oameni tineri, multi dintre ei „reintorsi”.

    Problema apare cand oameni care lucreaza pe teme la drept vorbind irelevante pe plan international, la nivelul asta de varf (RANDOM/STACS/ICALP/STOC/FOCS/SODA), dar bine punctate ISI/citate, ajung sa se considere detinatorii unici ai adevarului …

    Numai bine,
    G.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s