Intimate Strangers: America prin ochi străini

Se poate spune că in ultimii ani, pe măsură ce am inceput să am mai multă  preocupare pentru ce public eu insumi, m-am rupt in fine de America, de dezbaterile intelectuale din ţara respectivă intre altele.

Nu e doar consecinţă a faptului că CSPAN nu mai e accesibil in direct in afara Statelor Unite (pot fi urmărite, ce-i drept, inregistrările emisiunilor): chiar trăiesc mai mult in România, ce-i drept intr-o variantă foarte personală de România, una pe care s-ar putea să n-o recunoaşteţi 🙂

Zilele acestea sunt ocupat, poate prea mult, cu organizarea workshop-ului de informatică din cadrul conferinţei Diaspora Ştiinţifică, eveniment care va avea loc in Aprilie la Timişoara.

Pe listele celor deja inscrişi la unul cele 13 workshop-uri am regăsit un nume pe care România intelectuală l-a pierdut in favoarea Americii: Andreea Deciu Ritivoi.

Profesoară la Carnegie Mellon, pe Andreea Deciu mi-o amintesc din paginile României Literare a primilor  ani ’90. I-am regăsit numele pe coperta unei  cărţi publicată in 2014 la Columbia University Press: Intimate Strangers: Arendt, Marcuse, Solzhenitsyn, and Said in American Political Discourse.

Mărturisesc, cartea de-abia am inceput să o citesc. Laudele aduse ei de Vladimir Tismăneanu in cel mai bun caz mă lasă rece: N-am de ce să i le reproşez autoarei. In fond nimeni nu e de vină pentru opiniile te miri cui 🙂

Nu cred că e vorba de un volum care să se fi bucurat de prea mult succes in America:  am găsit o recenzie pozitivă in Kirkus Review. Alte reacţii au fost cel puţin rezervate, un recenzor caracterizând cartea drept „deeply flawed”. Mie, ca nespecialist, subiectul cărţii mi se pare foarte interesant, evident (şi) din motive foarte personale: Cum observa Michael Krausz, cartea este „ambitious, thorough and sensitively written by one whom herself is an intimate stranger in America”. Postură (intimate stranger) pe care (orgoliu exagerat ?) imi place să cred că am avut-o şi eu la un moment dat …. in orice caz condiţia omului care trăieşte intre două culturi este o temă care m-a obsedat cândva. Nu mi se pare de mirare că patru intelectuali altminteri foarte diferiţi, precum Alexandr Soljeniţin, Herbert Marcuse, Hannah Arendt şi Edward Said să fi fost aduşi laolaltă de acestă postură comună.

Vă recomand, prin urmare, interviul de mai jos cu autoarea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s