Eppur Si Muove

Multe s-au intâmplat de când n-am mai scris semnificativ pe blog  … intre altele am fost la trei conferințe, două de informatică teoretică – DACS’2015 și CPM’2015, una interdisciplinară, Peripatetica.

Am cunoscut  mulți oameni interesanți: Alex Andoni, Alex Baltag, Cezara Drăgoi, Alex Nicolin, Lena Conta Vieru, Radu Curticăpean, Tudor Savopol, Alexandru  Tomescu. M-am reintâlnit cu oameni la fel de interesanți, prieteni mai vechi: Zoltán Néda, Sorin Istrail, Ştefan Ciobâcă, Florin Manea.

Sentimentul pe care l-am avut ? … Cel din titlu. Ceva (totuşi) se mişcă.

Cu toate problemele știute, și aproape impotriva unui stat care pare să facă tot ce poate  să omoare cercetarea serioasă, ceva-ceva a mai apărut in ştiinţa românească, in informatică in particular. Minimul din anii 2003-2004 a fost, mi se pare, depășit.

Ca să vă conving că e aşa o să vă rog să-mi răspundeţi la următoarea intrebare: când a mai avut informatica teoretică din România (intr-un singur an) lucrări la ICALP, MFCS, CPM, SPIRE, CIE ?

De multe ori e „vina” unor oameni cu experiență internațională: intorși sau nu, oameni care işi răpesc din timp să clădească ceva și aici.

Aşa s-au pot aduce la noi conferințe internaționale (şi vor mai veni altele in viitor). Aşa se poate face la noi cercetare de nivel absolut de vârf (in colaborare cu universități americane), materializată (intre altele) in  publicații la conferințe de nivelul LICS sau POPL. Apar şi nume noi, in locuri (şi cu subiecte) netradiţionale pentru România. Un singur exemplu:  Matei Popovici aplică (intr-un articol din Journal of Logic and Computation) metode de teoria jocurilor şi logică temporală  in analiza unor probleme din reţele mobile de comunicaţii. Poate că (pe lângă Unibuc, UAIC şi UVT) pe viitor şi Politehnica din Bucureşti va conta in lumea informaticii teoretice.

Veştile bune nu se mărginesc la  informatica teoretică: cu Costin Raiciu România publică in 2015 la NSDI şi HotClouds. Radu Vătavu publică la CHI. Liviu P. Dinu publică in ACL.

E mult, e puţin ? Depinde la ce ne raportăm: in raport cu stadiul anterior al lucrurilor e, poate, semnificativ. Pe de altă parte distanţa există: la ICALP 2015 nouă din lucrările acceptate au venit de la o singură universitate, Universitatea din Oxford. O lucrare aparţinând unor autori cu afilierea primară in România nu mai fusese publicată, mi se pare, in conferinţa ICALP din 1981. Privite din perspectiva asta e incă foarte, foarte puţin. În orice caz, unul sub potenţialul ţării, lucru dovedit de activitatea tuturor românilor educaţi in străinătate.

Şi cu toate astea progresul se simte. L-am simţit in nivelul ştiinţific de la DACS anul ăsta (in condiţiile in care mai avea loc, in paralel, incă o conferinţă la care participau informaticieni români, la Iaşi).

E un lucru datător de speranţe, pe care am vrut să vi-l impărtăşesc.

Nu pot decât să sper că acest progres (cât e) e unul  durată, nu doar un reviriment de moment. Că pe locul ruinelor cercetării universitare postdecembriste (vă ofer in imaginea de jos alt tip de ruine, industriale, de la minele – inchise – de la Anina) vor apărea noi idei, grupuri şi oameni.

20150716_143248

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în informaticã teoreticã, lumea in care trãim. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eppur Si Muove

  1. Pingback: Acești matematicieni care conduc România (sau revoluție contra reacțiune) | Isarlâk

  2. Pingback: Criterii și performanță (I) | Isarlâk

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s