Honoris Causa

Ieri pe la prânz, aflându-mă in UVT am văzut afișele cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa lui George Maior. Pe seară am văzut (adus de nu știu cine pe la e-Austria) și pliantul cu laudatio.

Nu mi se pare de bun augur ce se intâmplă in UVT (și, prin extensie, in universitățile românești) cu titlurile de Doctor Honoris Causa. Explicația pentru această stare de fapt e una simplă: universitățile nu sunt ocolite de politică.

De toate culorile: Rectorul Marilen Pârtea a primit recent o ofertă de la PSD să fie candidat la alegerile parlamentare parțiale din mai anul acesta (a refuzat-o). Dan Lazea, prorectorul cu relațiile internaționale și comunicarea (cu care am o relație bună și amici comuni) a fost președintele Forței Civice Timiș și vicepreședinte la nivel național (s-a retras pentru moment din politică). De Mircea Mihăieș nu mai aduc vorba. Se ințelege, sper, nu-i acuz pe cei listați mai sus de implicare directă in acordarea DHC: sunt simple exemple pentru teza avansată mai sus, a legăturii intre universități și politic.

Apetitul pentru politică al unor colegi universitari (provenind in general din zona științelor sociale și a umanioarelor) conduce la acordarea de titluri care (mie, cel puțin) mi se par nepotrivite: chiar cel acordat lui  Horia-Roman Patapievici in 2012 il consider cumva prematur (având in vedere stadiul său curent in cercetarea academică, cel de doctorand).

Dacă la H-R.P. se pot găsi justificări (de exemplu statura sa de scriitor, nu cea de cercetător), cu greu putem aduce astfel de argumente  când e vorba de nominalizări recente precum George Maior, Sven-Georg Adenauer (politician german), Mihai Tănăsescu (acum Vicepresedinte al Bancii Europeane de Investiții), Mariana Gheorghe (director executiv OMV Petrom !), sau Brian Griffiths  (lord de FForestfach, membru al Camerei Lorzilor in Marea Britanie și vicepreședinte Goldman Sachs !!).

Nu, nu sunt naiv. Cunosc zvonurile cu rolul de prim-ministru preconizat pentru G.M. după alegeri. Privite prin prisma aceasta ințeleg „logica” acestor titluri. Cum am spus, nu o văd ca una care izvorăște dintr-o singură voință (rector, senat, etc): numirile sunt apanajul facultăților iar titlurile s-au acordat până acum, mi se pare, nepartinic (cuvântul englezesc bipartisan exprimă mai corect ideea pe care vreau să o transmit).

Și, totuși, să te pui bine in felul acesta cu puternicii zilei nu este un compromis care compromite ?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s