O poveste cu fotbal. Mexican.

Probabil că mondialul acesta a fost cel la care m-am uitat cel mai puțin până acum, din 1990 incoace. M-am bucurat să văd că Mexicul a trecut mai departe și (cel puțin după discuțiile de pe gsp.ro) a dobândit mulți fani in România. Pitorescul Miguel El Piojo Herrera (antrenorul echipei Mexicului) a devenit o figură cunoscută in România și in intreaga lume.

 

Herrera

 

 

 

 

Lucrul ăsta mă face, explicabil,  să surâd: am invățat spaniola de la televizor urmărindu-i pe comentatorii de fotbal Ricardo Mayorga și Jorge Ramos comentând (un torent de  metafore rostite la viteza de 120 de cuvinte pe minut 🙂 ) fotbalul mexican. Ii puteți auzi in acest videoclip, comentând un meci Brazilia – Italia din 1997, la un turneu pre-mundial. Una din echipele mele favorite  (prietenii o știu) este Cruz Azul. Pe Herrera  il știu din perioada anilor ’96-97, când era jucător la Toros Neza.

*

De unde dragostea mea pentru fotbalul mexican ? Simplu: pentru că are ceva care fotbalului profesionist din Europa, jucat pe mulți, nepermis de mulți, bani ii lipsește din ce in ce mai mult: bucuria de a juca – pentru jocul in sine.

Nu-i așa că  se vede lucrul acesta la acest mondial ? Destule echipe profesioniste, cu nume mari, care joacă urât, rutinat, la rezultat. Și pe care fotbalul le pedepsește uneori (numiți voi echipele pe care le doriți aici).

Nu sunt naiv. Sunt mulți bani și in fotbalul mexican. Destul de mulți: Hector Herrera a plecat de la Pachuca la Porto pe 8 milioane de euro. Mauro German Camoranesi a jucat, inainte de a fi devenit un nume cunoscut la Juventus și naționala Italiei,  la iubita mea Cruz Azul.

Și cu toate astea fotbalul mexican are ceva al lui, o nebunie care in fotbalul european (infinit superior din punct de vedere tehnic) a dispărut. De asta nu mă uit (in general) la Liga Campionilor: de la sfârșitul anilor ’80, cam de când Steaua a câștigat trofeul, in Europa banii vorbesc.

Ca să nu teoretizez in abstract voi exemplifica lucrurile despre care v-am vorbit mai sus cu un meci din semifinala turneului de iarnă (clausura) din 1996. Atlante versus Toros Neza, transmis de canalul Univision, care prelua o transmisie mexicană in care apare vocea inconfundabilă a lui Enrique El Perro Bermudez.

La Toros Neza jucau unii jucători pe care ii consider legendari in fotbalul mexican, precum Miguel Herrera, German Arangio, El Pony Ruiz sau El Turco Mohamed. La Atlante ? Jorge Campos in poartă și Miodrag Belodedici in apărare … și cu toate astea echipa lor (vă stric surpriza) ia cinci goluri in meciul ăsta 🙂

Enjoy !

P.S. Nu-mi fac iluzii. Nu cred ca va Mexicul trece mai departe. E stilul lor 🙂

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, pop culture. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s