Matematica in economie, din nou

O mulțime de lume, in America sau la noi, la stânga sau la dreapta comentează cartea economistului francez Thomas Piketty „Capital in the twenty-first century„.  Succes de presă in America, este cartea doar una care reciclează idei „la modă” azi sau e vorba de un volum care va schimba minți ?

Nu sunt economist și n-am citit voluminosul tom al lui Piketty, prin urmare nu pot răspunde  in mod competent la intrebarea de mai sus. Dar simpatic este un fragment la care am avut acces in mod gratuit: cel in care este vorba de matematică (și America).

Spune Picketty:

„I should perhaps add that I experienced the American dream at the age of twenty-two, when I was hired by a university near Boston [M.I.T. – nota mea] right after finishing my doctorate. […] Yet I realized quite soon that I want to return to France and Europe […] One important reason: […] I did not find the work of U.S. economists completely convincing […] I quickly realized that there had been no significant effort to collect historical data on inequality since Kuznets, yet the profession continued to churn out purely theoretical results without knowing what facts needed to be explained […]”

Și imediat după asta (un pasaj delicios citat de aici):

„To put it bluntly, the discipline of economics has yet to get over its childish passion for mathematics and for purely theoretical and often highly ideological speculation, at the expense of historical research and collaboration with the other social sciences. Economists are all too often preoccupied with petty mathematical problems of interest only to themselves. This obsession with mathematics is an easy way of acquiring the appearance of scientificity without having to answer the far more complex questions posed by the world we live in”

*

Trebuie să recunosc că, deși matematician, mi-e tare simpatic pasajul de mai sus. Recunosc sindromul „pasiunii pentru rezultate tehnic dificile” intâlnit des și in informatica teoretică, mai ales americană.  Picketty are dreptate: matematica nu trebuie fetișizată, și nu poate constitui singurul/principalul mijloc de progres in științele sociale.

Ce nu rezultă din pasajul citat mai sus e faptul că alternative militant-ideologice  precum abordarea „austriacă” a teoriei economice ar fi o metodă superioară de cunoaștere. Dimpotrivă. Științele sociale ridică probleme epistemologice mai complicate decât cele ale naturii, poate pentru că rolul și interpretarea modelelor stilizate in aceste științe este unul mai complicat/controversat.

Este, poate, nevoie de mai multă știință și matematică mai bună in economie. Nu de altceva.

 

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în politica_ştiinţei, pseudo_recenzii, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s