(Cinema) Țiglina

Țiglina e partea comună a numelor mai multor cartiere in Galați, orașul in care m-am născut. In Țiglina II am crescut (din clasa a doua)  – in blocul pe care il vedeți in primele secunde din filmul de mai jos, făcut in 1968; pentru cei care cunosc orașul, la 2-300 de metri mai sus de păpădia de la Casa de Cultură.

Cartierul nu arăta intotdeauna așa: o imagine din 1965 (cu cinci ani inainte de a mă fi născut) arată cât s-a demolat/construit in zona asta in anii comunismului.

*

In Țiglina I, la cinci minute de casa părinților mei, inaintea blocului inalt de pe partea stângă a străzii Brăilei din imagine, se afla (și se află incă) cinematograful cu același nume.  Acolo am văzut, copil fiind, „Mesaj din Spațiu” și „Star Wars”. Nu știam că mai funcționează – cum vedeți mai jos pe fațada lui tronează firma unei discoteci. Se pare insă că e singurul cinematograf din Galați care ar fi supraviețuit cât de cât.

Puteți compara trecutul și prezentul in pozele următoare:

Cu tot stilul specific epocii, nu pot fi altfel decât melancolic: Azi zona din dreapta cinematografului nu mai arată deloc așa. Portalul din dreapta imaginii era intrarea la un „magazin universal” la care mergeam când eram copil. Magazinul a fost dărâmat prin 2006-2007 (parcă) pentru construcția unui supermarket care nu s-a mai făcut vreodată. In locul respectiv cred că tronează și acum, indecent, o groapă. Ce a supraviețuit din restul complexului pare iremediabil compromis – spații degradate, clădiri care se surpă, câini vagabonzi, mizerie.

*

Nu sunt deloc impotriva noului – când merg in Galați fac cumpărături la Kaufland-ul nou construit la inelul de rocadă. Probabil corporația care l-a a construit va ști să aibă grijă de el mai mulți ani decât a apucat complexul din Țiglina.

Pe de altă parte istoriile de mai sus ne dezvăluie un fel in care diferim de alte popoare. La noi fiecare generație se simte obligată să pornească de la zero. Vorbim de cam o sută și cinzeci de ani despre reforma statului și instituții, de „sincronizarea” cu vestul fără să ințelegem  ce ne separă cu adevărat de lumea respectivă. Conceptualizăm schimbarea drept o „radere” a trecutului și „construirea unui cartier nou”, uitând că ceea contează pentru a nu fi obligați să o luăm iar și iar de la capăt e ingrijirea lui continuă.

Nu e vorba doar de clădiri: potrivit rectorilor universităților din consorțiul Universitaria in ultimii cinci ani finanțarea pe student a scăzut de la 3.400 de lei în 2007-2008 la 2.180 de lei in 2013. Reducerea nu ține de culoarea politică, ea petrecându-se in mandatele tuturor miniștrilor importanți ai educației din ultimii ani.

Vi se pare diferită situația ? Mie nu. Prinși cu reforme și schimbarea modificării, vom legifera fără perspectivă, pe termen scurt. Din cauza asta multe lucruri bune s-au pierdut/se vor pierde, câteva insule de normalitate supraviețuind mai curând din intâmplare, după schimbări care le-au pus in pericol existența.

Cam cum s-a intâmplat cu IMAR-ul. Sau cu statuia lui Costache Negri din Galați (aflată azi, evident, intr-o locație diferită de cea originală, după ce, copil fiind, mi-o aminteam intr-o a treia poziție, in Parcul Central)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, politica_ştiinţei, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la (Cinema) Țiglina

  1. Pingback: Altfel, muzical, despre cartier :) | Isarlâk

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s