Rețele sociale cu semn și conflictul sirian

Rândurile care urmează tratează un subiect de politică externă. Mărturisesc că nu sunt prea interesat de contextul politic. Prezint scurta analiză de mai jos doar pentru sugestiile metodologice pe care ni le poate oferi in analiza rețelelor sociale.

O hartă interesantă a fost publicată recent de ziarul american Washington Post, reproducând estimările unui blogger egiptean. Includ fără rușine imaginea aici, cu un hotlink de pe site-ul inițial.

Graful de mai sus a fost deja analizat (pe un blog) din punctul de vedere al rețelelor sociale, obținând concluzia (probabil corectă) că lumea este divizată intre suporterii și oponenții lui Assad, aceștia din urmă fiind la rândul lor divizați intre Statele Unite și aliații lor și AlQaeda și aliații lor.

Analiza pe care am amintit-o nu face lumină complet, cred, asupra dinamicii alianțelor in conflictul sirian. N-am analizat incă rețeaua de mai sus cu Pajek sau NetworkX dar o privire superficială imi indică următoarele:

– legăturile din graful de mai sus sunt orientate. Totuși intr-o primă aproximare ele pot fi considerate drept simetrice (neorientate), mai ales in cazul relațiilor antagonice.

– rețeaua de mai sus este remarcabil de consistentă cu teoria balanței sociale, despre care am scris deja. Triada SUA – Assad – AlQaeda este singurul triunghi neechilibrat pe care l-am reperat in rețeaua de mai sus, de echilibrarea acestei triade depinzând „echilibrul rețelei”.

unele legături sunt inerent mai stabile decât altele: in triada de mai sus cu greu ne putem imagina (așa cum s-ar putea, teoretic, in  modelul lui Antal, Krapivsky și Redner) Statele Unite și AlQaeda devenind aliate pentru a elimina imbalanța socială. Pe de altă parte nici relațiile regimului Assad cu unul dintre cei doi participanți nu e de crezut se vor schimba, cum prezice acest model.

Ce se intâmplă ? Ca orice abstractizare modelul AKR se bazează pe câteva presupuneri simplificatoare. Una din aceste presupuneri este că actorii sunt neschimbați pe durata existenței rețelei, mai precis că ei au o putere care nu poate fi neglijată. 

In realitate soluția cea mai plauzibilă a conflictului este „distrugerea” uneia din taberele implicate in conflictul sirian (Assad, rebeli), sau măcar reducerea semnificativă a puterii lor. Care din tabere ? Viitorul ne-o va spune.

Ar fi interesant de studiat variante ale modelului lui Antal, Krapivsky și Redner bazate pe schimbări in puterea partenerilor sau eliminarea actorilor. Pentru moment mă mărginesc să spun că noțiunea de putere rezultă  de multe ori din modele de teoria jocurilor: ca să dau un exemplu românesc, alierea PSD și PNL nu a crescut semnificativ scorul electoral al celor două partide (mai ales in cazul PNL) pe cât a scăzut puterea PD, trecându-l in opoziție.
Matthew Jackson este autorul multor modele de evoluție a rețelelor sociale bazate pe teoria jocurilor și a argumentat convingător, de exemplu in cursul pe care l-a predat pe Coursera, că modelele probabiliste de rețele sociale studiate de fizicieni trebuie comple(men)tate de unele in care componenta strategică joacă un rol insemnat. Sunt intru totul de acord cu această apreciere.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, pop culture, teoria jocurilor, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s