De vacanță: where are they now ? (despre sesiuni naționale de referate și comunicări)

Pentru că am vorbit recent de locurile in care demonstrăm teoreme (și pentru că am fost plecat câteva zile), ingăduiți-mi să vă spun o poveste despre lucruri interesante pe care le (re)găsești cotrobăind in cufărul cu vechituri …

*

Un loc care (fără a fi unul in care am demostrat prea multe rezultate) a contribuit in mare măsură la ceea ce sunt azi arată așa:

13 - 12

Locul acesta mi-a prilejuit (pe lângă sentimentul de libertate pe care ți-l putea oferi in ultimii ani ai epocii comuniste o gospodărie autonomă, intr-o zonă necooperativizată și cu o grădină mare in jurul casei) destule intâlniri matematice și culturale: aici am citit reviste Gazeta Matematică dinainte de război și cărți antebelice sau din perioada proletcultistă pe care bunicii mei, invățățori, le păstraseră. Aici am trecut (după revoluție) prin primul volum din „Structural Complexity” al lui Balcazar, Diaz și Gabarró (imprumutat de la Marius Zimand, volum care m-a orientat spre complexitatea algoritmilor) , ca și printr-o parte din cartea lui Chang și Keisler de teoria modelelor. Aici am citit (proaspăt intors din America după primul an de doctorat) lucrări ale lui Herlihy care aplică idei din topologia algebrică in studiul sistemelor distribuite, precursoarele premiului Gödel obținut ulterior.  Aici m-am refamiliarizat (anul trecut, cu un ereader de format mare la mine, semn că tehnologia invadează locurile cele mai pitorești) cu teorema Borsuk-Ulam și aplicațiile ei in combinatorica topologică, așa cum sunt prezentate in cartea lui Matousek.

Dar ce am citit/demonstrat in vacanțele mele e doar un pretextul pentru lucurile despre care vreau să vorbesc.  Unele rezultate matematice pe care le-am demonstrat in vara lui 1984 in destinația de vacanță pe care v-am prezentat-o mai sus (așadar de nivel de liceu, nu profesioniste)  le-am prezentat la Sesiunea națională de referate și comunicări științifice ale elevilor, care a avut locin 1985 la Baia Mare. Am luat și un premiu (nu mai țin minte care).

Răsfoind de curând cărțile vechi in locul despre care vă vorbesc am dat peste programul sesiunii de la Baia Mare. Am fost curios să văd ce s-a intâmplat cu cei care, alături de mine, participau la sesiunea respectivă.

Sunt de acord, răsfoirea mai oricărui album cu absolvenți iți oferă intotdeauna surprize. Motivul pentru care am ales să răsfoiesc cu voi tocmai programul de atunci e in faptul că era vorba de tineri, dintre cei care arătau semne de talent către științe sau umanioare și participau la o sesiune națională.  Intrebarea la care incercam să aflu un răspuns (fie și insuficient fundamentat) e câți dintre cei care au participat atunci au confirmat (fie și in parte) devenind profesioniști in domeniul pasiunii lor din tinerețe ?

*

Evident, cele mai multe nume cunoscute vin pentru mine din rândul matematicienilor. Destui dintre cei care participau atunci au ajuns matematicieni profesioniști, semn că matematica este un mod de viață pentru destui oameni. Mulți in străinătate: De departe cel mai mare succes dintre cei care au participat atunci este Eleny Ionel (acum la Stanford). Cătălin Zara a făcut MIT-ul și acum e la UMass Boston. Răzvan Satnoianu predă la City University of London. Otti Fülop e la Budapesta. Daniel Lesnic e la Leeds. Radu Bălan la U.Maryland. Flavius Guiaș e la Dortmund, Sorin Pop la TU Eindhoven, Titus Teodorescu e la College of New Jersey, Cătălin Georgescu la U. South Dakota.

Alții au rămas in țară sau s-au intors (cum am facut-o și eu, pe ruta Rochester->Los Alamos->Timișoara) din străinătate: am descoperit că pe colegul și prietenul Marian Aprodu, cercetător in domeniul geometriei algebrice la IMAR, il intâlnisem cu mult timp inainte de a deveni colegi. Marius Minea e și el in Timișoara (după doctorat la Carnegie Mellon și postdoc la Berkeley). Dan Popa e la Bacău, Cristinel Mortici la Târgoviște.

Literații stau și ei foarte bine: Radu Afrim a ajuns un nume pe care cred că il știm mai toți. Cu Mona Momescu, editoare a volumului „Idolii Forului” (despre care am scris) nu știam că m-am intâlnit. Faptul că numele ii e subliniat in programul pe care m-am uitat denotă probabil faptul că ne-am cunoscut. Laura Pavel, Ioana Drăgan, Horia Căpușan sau Emma Tămâianu-Morita sunt literați care inseamnă ceva in cultura românească de azi.

Printre fizicieni, chimiști, biologi nu prea aveam cunoscuți și nu recunosc prea multe nume. Din cele cuprinse in program i-am identificat pe Gavril Godza (azi informatician la UPB) și Cristian Șarpe (fizician Kassel).

In sfârșit, just for fun, pot da câteva exemple de „colegi de sesiune științifică”,  mai ales din zona „socialilor”, care au ajuns persoane publice implicate in politica de toate orientările. Nu mi-am propus să ii judec in vreun fel.  Iulian Chifu s-a lăsat de matematică, a născut ca ziarist „găina cu pui vii” (!) și e in prezent consilier prezidențial, unul care (apud Cotidianul) „cultivă ideile din capul lui Traian Băsescu”. Pe altă parte a baricadei politice, Radu Baltașiu a fost implicat in câteva controverse pe teme naționalist-etnice, a  polemizat cu Cristian Ghinea și a fost invitat la Antena 3. Sabin Gherman a devenit cunoscut „săturându-se de România”. Otilia Dragomir a scris studii feministe. In sfârșit, de Călin Goina nu știam că auzisem inainte de Criticatac și democrațieubb.ro.

*

Lista de mai sus este una incompletă, făcută in grabă și cu un „bias” evident spre cei cu cariere academice. In mod evident, am neglijat pe toți cei care au ales o carieră „vocațională”, in medicină, tehnologie, afaceri sau alte sectoare. Sesiunea respectivă cuprindea, inevitabil, mult „Ceaușescu”, inclusiv de la oameni cu o traiectorie ulterioară diferită. Totuși cu toate limitările de care am pomenit răspunsul la intrebarea de mai sus nu poate fi decât unul pozitiv.

Mai au loc astfel de evenimente in ziua de azi ? Răspunsul nu e unul ușor de dat: in ziua de azi au loc tot soiul de concursuri care se auto-intitulează „naționale”. In general totul pare mult mai formalizat (birocratic) decât era acum 25 de ani.

De la MEN aflăm că există o listă cu sesiuni finanțate (care nu a inclus in 2012 matematica sau informatica, de exemplu). Există insă și sesiuni naționale (uneori mai multe in același domeniu) organizate fără finanțarea MEN.

Mie, mărturisesc, modelul vechi mi se pare mai simplu și mai eficient. De acord, poate că numărul elevilor angrenați astfel  este mai mare. Posibil, deși mă indoiesc. Pe de altă parte cred că existența (alături de olimpiade) a unui eveniment național orientat pe cercetare comun tuturor disciplinelor științifice era o tradiție bună care, din păcate, s-a pierdut.

Voi ce părere aveți ?

Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, politica_ştiinţei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la De vacanță: where are they now ? (despre sesiuni naționale de referate și comunicări)

  1. Lucian zice:

    De ce nu publici respectivul pliant cu participantii ?

  2. gabrielistrate zice:

    OK, incerc să-ți trimit (pe mail privat) zona fizică și il voi scana pe tot (așa cum este, cu mâzgălelile mele pe el :)) mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s