Pâlnia și Stamate: John Nash și Historia.ro

Nu știu cine este Adrian Costea, cel care publica in revista Historia un articol despre John Nash. Dar e un articol care merită citit drept un exemplu de AȘA NU, de articol scris pe o temă la care te pricepi „din auzite”.

Mare parte a articolului e una cuminte, de conspect școlăresc, prezentând biografia lui Nash. Că dl. Costea nu stăpânește domeniul despre care scrie se vede și din faptul că vorbește despre „dilema deținutului”, in condițiile in care traducerea conscrată a termenului in literatura românească de teoria jocurilor este (ca și in limba engleză) „dilema prizonierului (prizonierilor)”.

Tot diletantism demonstrează considerațiile despre metoda axiomatică: „Modul de cercetare al lui Nash era bazat pe metoda axiomatică, concepţie relativ nouă pentru acea perioadă [1950, nota mea], prin care se pornea de la axiome deja cunoscute şi se formulau noi idei prin deducţie logică”. Săracii Hilbert, Rusell și Whitehead, săracul Gödel !

Interesant e și ultimul paragraf: Aflăm că „teoria jocurilor și conceptele lui John Nash despre echilibru iși vor dovedi utilitarea incepând cu anii ’70-’80, cand economia mondială va trece prin profunde schimbări”, dând exemplu drept
aplicație a teoriei lui Nash desfășurarea licitațiilor publice.

E adevărat, teoria jocurilor poate fi aplicată (domeniul se numește in engleză mechanism design) la ANALIZA TEORETICĂ a licitațiilor. Insă

  • să pretinzi că „teoria jocurilor a permis ca distribuirea licențelor intr-un proces de licitație să se facă eficient” presupune că oamenii nu știau despre licitații inaintea apariției teoriei jocurilor (in realitate e vorba doar de un marketing eficient pe care teoria jocurilor a reușit să și-l facă)
  • tot nu ințeleg ce au licitațiile cu „profundele schimbări” ale economiei mondiale. Nu se făceau licitații și inainte de anul 1970 ?

Mai mult: dl. Costea reușește performanța de a identifica respingerea de către Nash a keynesianismului chiar in opera sa științifică (in fapt delimitarea respectivă e  una recentă:  Nash a articulat-o public acum trei-patru ani,  intr-o formă mult mai limitat-nuanțată decât mă lăsase să cred articolul din Historia)

Mă intreb dacă autorul cunoaște teoremele de punct fix ale lui Kakutani sau Brouwer și felul in care se aplică ele in demonstrarea existenței echilibrelor mixte in jocuri finite. Poate ne luminează cum poate o operă științifică cu un caracter preponderent matematic să ofere „viziuni” care „contraveneau keynesianismului” și care l-ar  așeza pe Nash in descendența lui … Hayek. Tot e bine că n-a descoperit că de fapt Nash era  „austriac” 🙂 (cu riscul de a explica o glumă evidentă:  economiștii de orientare „austriacă” resping  metodele matematice)

Autorul incheie apoteotic: „Modul prin care acesta [Nash n.n.] oferea soluții la cele mai complicate probleme pe baza propriilor observații fără a consulta lucrări de specialitate poate fi un exemplu pentru cercetarea științifică din cadrul oricărui domeniu de activitate, poate chiar și pentru cercetarea istorică.”

Cred că articolul din Historia dovedește cu prisosință limitele acestei metode.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, teoria jocurilor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Pâlnia și Stamate: John Nash și Historia.ro

  1. Liviu Ornea zice:

    De ce te miri? Revista e condusă de Ion Cristoiu… http://www.historia.ro/redactia
    Te uiți un pic pe pagina revistei și te dumirești care-i nivelul.
    Trist e că unii istorici serioși (Cioroianu, Zoe Petre, Tismăneanu…) acceptă să patroneze așa ceva.

  2. gabrielistrate zice:

    Nu mă mir. Am crezut doar că merită sa scrie cineva, fie și pe un blog, faptul ăsta in mod explicit. Cine caută informație de calitate s-ar putea să ajungă să citească asta, chiar și aici.

    Numai bine.

  3. Aveţi dreptate cu anumite probleme pe care le-aţi ridicat,având în vedere că sunteţi în domeniu.Articolul la care faceţi referire este din ediţia on-line a revistei Historia,care nu face decât să popularizeze revista condusă de Cristoiu.Principala resursă bibliografică folosită la redactarea
    acestui articol a fost romanul biografic al lui Sylvia Nasar(apărut în anul 1998),nici dumneai nefiind un matematician sau economist de profesie,cum nici eu nu sunt.Pentru mine scrierea acestui articol a fost o provocare,pe care mi-am asumat-o.Foarte bine că aţi reacţionat,la fel aş fi făcut şi eu dacă aş găsi un studiu istoric cu erori.Am totuşi câteva menţiuni de făcut:
    1.”Dilema prizonierului” este găsită şi sub numele de „Dilema deţinutului”(nu văd care e problema,până la urmă „prizonier” şi „deţinut” sunt sinonime,dar observ că trebuie să urmărim cu stricteţe traducerile din limba engleză)
    2.Metoda axiomatică.Am menţionat clar în articol că era o concepţie RELATIV nouă pentru anii ’50,pentru că încă nu era folosită de toţi.A fost dezvoltată de „Săracii Hilbert(1899), Rusell și Whitehead(Principia Mathematica, 1910-1913), săracul Gödel”,dar bazele acesteia au fost puse de Aristotel şi Euclid din Antichitate.
    3.Licitaţiile publice.Am menţionat clar că „modul de organizare al licitaţiilor publice” a fost influenţat de teoria jocurilor,nu că ar fi fost vreo invenţie a acesteia.Mai pe romăneşte,începând cu anii ’90 s-au găsit metode prin care să se scoată bani mai mulţi de la fraierii care licitau.
    4.Dacă John Nash nu avea anumite contribuţii la ecomia modernă,nu primea Premiul Nobel pentru economie în anul 1994.Am menţionat clar că dezvoltarea teoriei jocurilor de către acesta a avut un impact deosebit asupra ştiinţelor sociale.De ce nu a primit Medalia Fields,echivalentul unui premiu Nobel în matematică?Criticile la adresa keynesianismul provin din articolul” Ideal Money” (2002),în care propunea un sistem global de industrializare a indicelui preţului de consum.

    Am un deosebit respect pentru opinia dvs,dar trebuie să ţineţi cont că articolul nu a apărut într-o revistă de matematică sau economie,ci într-una de istorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s