De vacanță: locurile unde demonstrăm teoreme :)

Matematicienii (și, intr-o măsură din ce in ce mai mare, informaticienii) sunt o categorie privilegiată de cercetători: dacă ești fizician experimentalist, chimist sau geolog locul tău de muncă va fi de cele mai multe ori in laborator (sau, după caz, pe teren). Matematicianul iși poate lua inspirația cu el  prin toate locurile in care se intâmplă să se afle. Laptop-urile, accesul mobil la telefonie, internet, și alte gadget-uri ale zilelor noastre (tablete și ereadere, hard-disk-uri portabile pline cu prezentări științifice – tot mai disponibile in format video pe internet-, skype și dropbox) fac ca spațiul in care suntem fizic prezenți să conteze din in ce in ce mai puțin.

Ați ghicit: azi vreau să vă invit la o discuție „de vacanță”. Tema ei:  care sunt locurile favorite, cele unde ne vin ideile  ?

Despre conferințe și centre de cercetare (precum DIMACS, MSRI sau centrul Dagstuhl) n-o să spun mare lucru. In general  lucrările mele nu s-au născut in astfel de locuri. Da, folosesc deplasările pentru a afla lucruri noi și a interacționa cu alți cercetători. Dar mediul din care vine sclipirea (de natură conceptuală), cea care te ajută să ințelegi și să poți aborda o problemă nu este – cel puțin pentru mine – un spațiu al intâlnirii cu foarte mulți oameni.

Pe de altă parte voi vorbi despre cafenele și terase. Ion Barbu lucra intr-un astfel de mediu. Nu este deloc singurul:  Alfred Rényi spunea  (de cele mai multe ori citatul de mai jos ii este atribuit lui Paul Erdös) că matematicienii sunt mașini de transformat cafea in teoreme 🙂  Ariel Rubinstein, cercetător in teoria jocurilor la Tel Aviv University este chiar „rector”  al unei „Universități a cafenelelor”.

Deloc surprinzător pentru cine mă cunoaște, mi-am căutat și eu inspirația in cafenele și pe terase. Totul a inceput cu perioada in care  am lucrat la Los Alamos. Mergeam pe-atunci la  Hot Rocks Java Cafe. Din motive evidente (ținând de natura muncii la Los Alamos) nu pot spune deloc că imi mutam biroul acolo :).  Am discutat insă nu o dată cu prietenul Anders Hansson, la un espresso și o apă minerală, detaliile lucrărilor pe care le-am scris impreună. Să stai – către sfărșitul unei zile de lucru –  la o masă in aer liber (intr-o  umbră care te protejează de arșița verii) cu panorama splendidă a munților Jemez in față, e una din imaginile despre perioada Los Alamos pe care le voi purta cu mine toată viața.

România nu cred că oferă, din păcate, condiții prea bune de lucru intr-un astfel de mediu. Motivele sunt, cred, simple:

  •  in cafenele se fumează
  • spre deosebire de Statele Unite (unde este liniște) muzica omniprezentă nu te lasă să te concentrezi.
  • dacă astea nu se intâmplă atunci sigur cafeaua va fi proastă și/sau spațiul respectiv nu va fi prea atrăgător (e exemplul cafenelei din incinta Universității de Vest)

Cu toate astea am incercat să-mi găsesc refugii de acest gen și la noi: destule din ideile care mi-au venit in perioada in care eram in Cluj sunt legate de restaurantul in care mergeam la masa de prânz, cu  un teanc mare de lucrări științifice și  un caiet la subbraț. Deși – ca restaurant – localul respectiv nu e deloc unul deosebit, faptul că din punct de vedere științific perioada petrecută la Cluj o consider una reușită se datorează și faptului că mi-am găsit locul respectiv. Deși – aici fiind ceva mai social – lucrul acesta mi se intâmplă ceva mai rar in Timișoara,  se intâmplă totuși și acum (mai ales vara, dacă merg la o terasă pentru un „prânz de lucru” cu colegii cu care colaborez), in special la 21 și Porto Arte.

Un al doilea mediu, poate cumva mai neașteptat, in care imi place să lucrez este pe trenuri.

Gălățean fiind, drumurile Timișoara – Galați sau (anterior) Timișoara- Cluj, Cluj – Galați – ca și orice drum până la București – imi oferă destul timp pentru o privire proaspătă asupra problemelor care mă interesează. Experiența călătoriei imi dă, mie cel puțin, o energie extraordinară: schimbarea de peisaj și ieșirea din rutina zilnică imi fac nebănuit de bine.

Recunosc: imi aleg de multe ori cele mai bune posibile condiții de călătorie. Drumurile sunt lungi – asta e România de azi. Dar nu mă plâng: un „birou mobil” care iți oferă, fie și pentru o clipă, experiența culmilor Bucegilor, a văii Drăganului sau a Dunării la Cazane este (cel puțin pentru mine) o experiență de viață pe care mi-o provoc intotdeauna cu plăcere.

Care este experiența voastră ? Care sunt locurile care vă stimulează intelectul/creativitatea și vă fac să vă pară bine (fie și pentru o secundă) că vă ocupați cu cercetarea ?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ocazionale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la De vacanță: locurile unde demonstrăm teoreme :)

  1. Lucian zice:

    Cand lucrez sunt prins de un calculator. Dar cand am de citit (pentru munca sau pentru placere) cel mai bine o fac intr-un loc fara internet (cred ca am devenit dependent) si cel mai bine in miscare. Prin urmare cel mai des intr-un tren sau avion. Daca merg la o cafenea am prea multe lucruri care ma distrag sau ajung sa beau prea multe cafele.

    Si da, am fost sa citesc intr-o cafenea in Romania. Absolut imposibil! La 10 dimineata era muzica data la maxim. Imposibil sa te concentrezi cat de cat pe textul care-l ai in fata.

    • gabrielistrate zice:

      Eu si cu laptop-ul pot lucra „in deplasare” (pe tren, in scenariul de care pomeneam). Un moment antologic mi s-a intamplat acum vreun an-doi: eram pe tren, aveam nevoie la o lucrare la care nu aveam acces gratuit. M-am conectat prin ssh la un cont pe care inca il am peste ocean, mi-am trimis lucrarea prin email, intr-un minut-doua o citeam deja 🙂
      Pe atunci internetul meu mobil era unul prost, in doi-trei ani cred ca o sa colaboram confortabil prin Google Hangouts cu oricine vrem.

      Sa nu mai vorbesc de experienta ultimului meu an, sinergia intre o tableta si un smart tv, combinata cu disponibilitatea din ce in ce mai mare (cel putin in domeniul meu) a prezentarilor video 🙂

      Accesul la informatie nu mai reprezinta o problema in Romania. Din pacate lipsesc doua lucruri:

      1. stabilitate financiara si de politica stiintei
      2 (decurgand din asta) oamenii.

  2. Lucian zice:

    Ceea ce vroiam sa spun e ca daca am acces la internet deraiez in mod constant. Ceea ce e foarte aiurea caci tot ce muncesc eu e via ssh :(. Nu e vorba de internet per se ci despre interactiunea mea cu el.

    Cat despre problemele din Romania …. hmmmm ….

  3. Dan Sălăjan zice:

    În locuri aleatoare, în momente aleatoare, după multe luni de dulce chin determinist 🙂

    (foarte simpatic blog)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s