Filosofie pentru un weekend liber

Și, ca să revin la ceva mai interesant/constructiv decât recentele lamentări și imprecații vă propun un videoclip de la Munich Center for Mathematical Philosophy. L-am văzut recent, pe drumul cu trenul de-a latul țării și sunt, mărturisesc, incântat de ideea sa.

Cititorii constanți ai acestui blog știu că am pasiuni de biet informatician diletant (cel puțin) pentru următoarele domenii: filosofie analitică, științe cognitive, logică. Prezentarea pe care v-o propun azi le combină pe toate.

Catarina Dutilh Novaes e profesoară de filosofie la Groningen. Nu știu multe despre preocupările ei, dar cele tocmai demonstrate in videoclip sunt fascinante pentru mine: studiul felului in care se pot folosi logicile nonmonotone pentru a modela aspecte ale cogniției umane, mai precis „prejudecățile cognitive” (numele este, evident, mai precis/potrivit in engleză: cognitive biases).

Ce sunt logicile nonmonotone ? Pentru cei (destui bănuiesc) care n-ați auzit de ele, doar două cuvinte: in logica uzuală cunoștințele sunt cumulative – dacă cunosc cu certitudine ceva și aflu mâine unele lucruri noi, ele doar se adaugă la ce știam ieri – cu alte cuvinte lucrurile deja cunoscute continuă să fie adevărate. Logicile nonmonotone sunt formalisme in care (spre deosebire de cazul clasic) această proprietate nu mai este valabilă.

Cel mai ușor de explicat, poate, formalism de acest tip e cel al „logicii noțiunilor tipice” (default logic). In această logică putem deduce proprietăți ale obiectelor din proprietăți tipice ale obiectelor din care fac parte, atâta vreme cât nu  avem motive să credem altceva. Elemente noi ne pot invalida concluziile anterioare.

Un exemplu simplu:

Proprietate tipică: aserțiunea „De obicei românilor le plac mititeii” o formalizăm

Romanian(x): Likes(x,mititei)\models Likes(x,mititei)

(dacă x este român și nu avem elemente pentru a crede că lui x nu ii plac mititeii, vom deduce faptul că lui x ii plac mititeii). Evident se poate să aflăm ulterior faptul că x este vegetarian, invalidând concluzia noastră anterioară  🙂

Novaes nu utilizează logica de mai sus, iar ideea de a folosi formalisme nonmonotone spre a analiza abilitățile cognitive umane in the real world nu ii aparține – pe de altă parte despre o carte recentă pe acest subiect eu am aflat din prezentare. Ce este conceptual nou in abordarea ei e folosirea  in acest scop a unei semantici preferențiale a modelelor, abordare introdusă in inteligența artificială de Yoav Shoham (da, unul din cei doi profesori ai cursului de teoria jocurilor de pe coursera din iarna aceasta). Mă opresc aici (nu vreau să vă povestesc chiar tot :)) adăugând doar că prezentarea nu e foarte tehnică, și nu am reperat o lucrare care să trateze unele din aceste aspecte tehnice – când va apărea o voi răsfoi desigur cu interes.

A, și evident: cam așa se face, cred, filosofie in lumea civilizată 🙂

Enjoy.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în filosofie, popularizarea_ştiinţei, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s