Politice, pe scurt

Sugerez însă o metodologie PDL, în măsura în care acolo o mai exista cineva detaşat şi lucid [….]. Prima este că necesitatea mai stringentă nu este a unui candidat la prezidenţiale, ci a unui electorat. Cui se adresează în clipa asta PDL, în afară de foştii clienţi ? Care e acea bază socială pe care o va nemulţumi guvernarea actuală şi care e musai să caute repede o alternativă în altă parte ? Ca să răspundeţi la această întrebare fundamentală, ieşiţi mai întîi din aburii tot de voi creaţi că v-a bătut stînga. Nu există o stîngă de 70%, v-a bătut o alianţă stînga-dreapta, de asta a fost aşa mare, şi în alianţa asta stînga a cam venit la centru, după cum mă aşteptam s-a amînat renunţarea la cota unică, şi e greu de găsit terenul de contestare. Dar oricît de greu ar fi, de aici trebuie plecat, Al doilea lucru după ce o lămuriţi pe asta, dar numai după, este cum puteţi organiza nişte alegeri primare pentru lideri. Găsiţi un electorat, şi lăsaţi-l pe el să aleagă între voi

Alina Mungiu-Pippidi. Despre PDL, dar e valabil şi pentru celelalte partide, inclusiv cele care guverneazã azi, sau cele incã nenãscute.

*

„Asta este. Trebuie sa intelegem si sa fim realişti. Mai bine de atât in termeni demografici, culturali si atitudinali nu o sa fim pentru cel puţin o generatie sau doua. Mai rãu, poate.

Acestea sunt datele problemei si de aici incepem sã reconstruim.

[…]

Pe scurt, cine vine cu un nou proiect national (unul real, orientat cãtre viitor […]) trebuie sa vinã cu ceva care se bazeazã pe realitatea demograficã, politicã, culturalã şi intelectualã a României, nu pe imagini stilizate, iluzii pioase si speranţe naive.”

Nu credeam cã voi ajunge sã-l citez pe Dragoş-Paul Aligicã. Din nou, textul este despre PDL, dar e valabil ceva mai general. Spre exemplu il pot dedica (cu deplinã simpatie) colegilor şi prietenilor din Ad-Astra,  parteneri de nelinişti (şi discuţii) privind reforma invãţãmântului şi cercetãrii.

*
De cînd m-am dus eu cu prima mea lucrare academică despre excepţionalitatea României la o conferinţă în 1995 au trecut şaptesprezece ani. Numai din experienţa mea limitată pot raporta că nu am găsit România excepţională sub nici un aspect, e o tipică ţară rurală cu elite subţiri şi oportuniste, clasă conducătoare de pradă, votanţi dependenţi şi uşor de cumpărat sau manipulat şi tot ce te aştepţi să găseşti într-o societate rurală săracă în mare parte, că e Brazilia, România sau Indonezia. Întîi trebuie să demonstrezi că excepţia există pînă se te apuci să o explici. Asta a fost prima mea lecţie în 1995, şi de asta am învăţat statistică în ştiinţe sociale, deşi mulţi intelectuali români faimoşi prieteni de ai mei au rîs sau au găsit că asta e formă de snobism intelectual…

evident, tot Alina-Mungiu Pippidi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s