La mulţi ani, e-Austria !

[dacã este nevoie sã explic cuiva: mã refer la Institutul e-Austria. Mâine, in cadrul SYNASC vor fi sãrbãtoriţi cei zece ani de la infiinţarea IEAT]

Un loc cu care m-am intâlnit acum ceva mai mult de cinci ani, la revenirea din Statele Unite. Un loc relativ mic, care a fost (şi este din nou) „casã bunã” pentru mine. Fãrã el readaptarea mi-ar fi fost probabil mult mai dificilã: in România de azi instituţiile in care atmosfera este una bunã pentru cercetare, feritã (pe cât este posibil) de constrângeri birocratice şi lupte interne, pot fi  numãrate pe degete. IEAT e un astfel de loc.

Pentru a inţelege dinamica institutului poate cã ar fi bine sã vã vorbesc despre inceputurile şi istoria lui. Precizez cã nu vorbesc din experienţa proprie, nu eram in România la infiinţarea IEAT, prin mã pot inşela in ceea ce afirm mai jos.

INCEPUTURILE IEAT

IEAT s-a nãscut in anul 2002, intr-o perioadã (guvernarea Nãstase) in care era la modã ideea dezvoltãrii de parcuri software (unul singur s-a realizat efectiv, cel de la Galaţi). In acel an se semna o inţelegere intre factorii politici locali din Timiş şi cei din Austria pentru dezvoltarea unui parc de software româno-austriac in Timişoara. In cadrul acestei inţelegeri s-a infiinţat şi IEAT, ca un mic institut privat de cercetare in domeniul informaticii, având drept fondatori cele douã universitãţi timişorene şi Institutul de Calcul Simbolic (RISC) din Hagenberg, Austria.

Viziunea era ca institutul sã contribuie la dezvoltarea parcului de soft, realizând interfaţa cu mediul universitar şi cercetarea in informaticã, oferind consultanţã şi transfer tehnologic. Din ce ştiu nu s-au alocat direct fonduri româneşti pentru finanţarea institutului. El a beneficiat in schimb la inceput de unele fonduri austriece.

CRIZÃ, SUPRAVIEŢUIRE, DEZVOLTARE

Din tot proiectul iniţial privind parcul de soft IEAT a fost singura iniţiativã care s-a materializat: parcul de soft a rãmas un proiect. Din câte cred din vina autoritãţilor române care nu şi-au respectat obligaţia de a acorda un spaţiu noului parc tehnologic. In acest context, in 2006 sprijinul financiar austriac pentru IEAT nu a mai fost reinnoit.

Erau toate condiţiile (lucru pe care, mãrturisesc, nu l-am ştiut in 2006, când m-am decis sã mã reintorc in România) ca IEAT sã fie o idee frumoasã eşuatã prematur. Nu s-a intâmplat aşa. Meritul revine in intregime oamenilor care se ocupau cu institutul in primul rând Dana Petcu şi Viorel Negru. Institutul a supravieţuit prin eforturi uriaşe de atragere de fonduri de cercetare prin participarea la proiecte naţionale cât mai ales europene. Cine s-a uitat pe agenda publicã a Danei Petcu, directoarea institutului, intuieşte mãrimea efortului.

CUM DEFINIM SUCCESUL UNUI LOC PRECUM IEAT ?

Puţine sunt locurile in aceastã lume care supravieţuiesc din fonduri de cercetare. Orice judecatã a activitãţii institutului trebuie sã ia in calcul acest lucru. Din aceastã perspectivã IEAT este un model care meritã cunoscut mai bine:

potrivit unui raport al Comisiei Europene privind fondurile de cercetare atrase de instituţiile din România in 2011 din programul ICT al FP7, Institutul e-Austria s-a situat pe un incredibil loc cinci pe ţarã.
– institutul a devenit un partener la nivel european, mai ales in domeniul grid şi cloud computing: nume precum ETH Zurich sau European Space Agency (parteneri ai IEAT in proiecte) o dovedesc.
– s-au publicat sub egida IEAT lucrãri in conferinţe respectabile precum seria Lecture Notes in Computer Science şi reviste precum Neural Networks, Computer Standards & Interfaces, Fundamenta Informaticae, Mathematical Structures in Computer Science, Journal of Mathematical Physics, Journal of Physics A, Physical Reviews E. Sper ca lista (ne-exhaustivã) de mai sus sã se imbogãţeascã in curând cu nişte nume de prestigiu 🙂
– mai presus de toate, un loc plãcut, normal, cu infrastructurã care se imbunãtãţeşte continuu, care oferã posibilitãţi unor oameni tineri de a participa la crearea unor tehnologii noi.

Nu neg, se puteau face mai multe in aceşti ani. Ca sã fiu mai concret: eu puteam mai mult, puteam publica mult mai mult/mult mai bine in timpul in care am fost la IEAT, puteam aduce mai multe granturi şi scrie lucrãri in colaborare cu mai mulţi oameni tineri de acolo. Traiectoria mea zbuciumatã (in primul rând pe plan personal) e in parte responsabilã. Nu e totul pierdut, sper sunt sigur cã o voi face, mult mai mult şi mai bine (pe mãsura ambiţiilor mele), in perioada urmãtoare. Pânã una-alta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în evenimente, Timişoara, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s