Sã ieşim din logica revanşei

Am scris pe blogul acesta texte care se raportau, implicit sau explicit la „tabãra Horia-Roman Patapievici”.  O poveste cu NoicaUn Matematician Citeşte Idolii Forului. Am avut reacţii la unele articole semnate Dragoş-Paul Aligicã, Cãtãlin Avramescu, Ioana Lupea. Toate acestea ar trebui sã nu lase iluzii asupra opiniilor mele.

Tabãra cãreia nu ii aparţin e cea care se bucurã (grobian) de furia revanşardã care a cuprins instituţiile româneşti odatã cu instalarea noului guvern. Ei i-au cãzut pradã inclusiv oameni fãrã afiliere politicã, puşi acolo pe motive profesionale, cum au fost cei din comisia de eticã a invãţãmântului universitar. Vorbesc in cunoştinţã de cauzã; pe unii din oamenii respectivi ii cunosc.

La fel, ce se intâmplã cu ICR-ul mi se pare nejustificat. Nu mã refer neapãrat la (anticipata) inlocuire a lui Horia-Roman Patapievici. Ci la un principiu: impãrţirea puterii. Din diverse motive Institutul Cultural Român ajunsese in subordinea preşedenţiei in 2003, pe timpul lui Ion Iliescu. Nu era niciun motiv „obiectiv” sã i se modifice statutul atât de intempestiv. Mai ales fiind vorba de o instituţie  care (din destule puncte de vedere) a mers mult mai bine decât inainte sub mandatul lui HRP. Pot aduce pãrticica mea de adevãr in sprijinul acestei afirmaţii: in 2008, fiind participant la conferinţa ECCS 2008 am participat la o sesiune organizatã de directorul ICR Tel Aviv din acel timp, Madeea Axinciuc. Madeea e un om remarcabil, din cei care fac bine României peste hotare.

Da, actualul preşedinte al României poartã responsabilitatea iniţialã pentru polarizarea nebunã cãreia i-a cãzut pradã societatea româneascã. Poţi fi mai bun insã doar fiind mai bun altfel decât cel pe care il deteşti. Sã ii imiţi metodele inseamnã insã doar sã ii eternizezi moştenirea.

Eu, ca nevotant de TB, nu mã regãsesc in ce se intâmplã zilele astea. Logica rãzbunãrii e una distructivã pentru noi ca societate. Ea ne condamnã la partizanat şi veşnicã schimbare, la persoane prevalând asupra instituţiilor, la neimplinire şi provizoriu …

„Mioriţa” este, pretindem, una din „poveştile fondatoare”  ale poporului român. Nu mi se pare cã i-am inţeles cum trebuie mesajul.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s