Un loc din trecutul meu

Da, ştiu. La drept vorbind locurile nu au suflet. E totul in mintea noastrã – realitate neimpãrtãşitã nici mãcar de cei cu care ne intersectãm paşii.

Da, ştiu. Cu atât mai puţin poţi povesti altora sufletul unui loc. Madlena lui Proust – literaturã, nu viaţã.

Acestea fiind spuse – ce e mai jos a fãcut parte din prezentul meu. E drumul pe care il fãceam de cinci ori pe sãptãmânã, soare sau ninsoare, un loc al meu (New Mexico) pe care l-am iubit mult.

Filmul porneşte in White Rock („suburbie” a Los Alamos-ului; da, ironic pentru un sãtuc cum e L.Ala.) şi se terminã in centrul oraşului Santa Fe. Drumul meu se intersecta  cu filmul la semaforul de la momentul 1:45 (Los Alamos e nu departe, la stânga) şi se termina cu o curbã luatã brusc la dreapta la momentul 7:30-33.

Nu pot transmite prin film: cerul senin şi lumina splendidã de asfinţit, mirosul de piñon şi green chile, toate celelalte detalii care fãceau din locul meu unul demn  de „porecla” statului,  tierra del encanto.

V-am prevenit de la inceput – nu poţi comunica totul.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în New Mexico. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s