Alegerile universitare – o privire de ansamblu

Deşi afiliat in prezent UBB, am urmãrit alegerile din aceastã universitate cu interes dar nu implicat – nu am avut drept de vot; şi nu mã simt  suficient de „de-al casei”.

Promit sã revin la alegerile din UBB (un experiment relevant) in mesajele urmãtoare. Pe moment se impune o constatare:

Ştiinţele, in particular ştiinţele naturii nu conteazã in ecuaţia puterii la nivel universitar in România.

Cu tot „scandalul” legat de legea educaţiei de anul trecut, granturi şi criterii de avansare mai dure, universitarii au ales un filosof (la Bucureşti), un economist (la Timişoara), alt economist (Iaşi), un jurist (Craiova), un economist sau un istoric (la Cluj). Candidatul cel mai apropiat de ştiinţe, şi cu portofoliul profesional net cel mai bun din toţi candidaţii naţionali (Daniel David la Cluj) ia doar puţin peste sub 20% din voturi intr-o universitate care aspirã la locul intâi naţional la indicatorii de cercetare. Nu spun cã cei aleşi sunt neapãrat rãi (cel puţin in rectorul de la Bucureşti am incredere). Cum am spus anterior, in fiecare din aceste cazuri se poate gãsi o explicaţie „localã”. Impreunã insã ele contureazã o imagine. Una deloc optimistã.

Lucrul ãsta trebuie sã ne spunã ceva despre corpul universitar in ansamblu (şi opţiunile lui) nouã, cei interesaţi de sincronizarea cu un model vestic care acordã un rol mai important cercetãrii.

Cum spuneam anterior: oamenii conteazã. Fãrã ei legile, oricât de bune in principiu nu fac nimic. In cazul nostru comunitatea ştiinţificã universitarã e suficient de slãbitã numeric ca sã nu poatã oferi suficienţi candidaţi (sã nu ne amãgim: serviciul academic intr-o funcţie aşa de inaltã te limiteazã din punct de vedere ştiinţific; puţini din oamenii buni rãmaşi in ţarã sunt dispuşi sã sacrifice astfel). Când ii oferã, agenda meritocraticã pe care ei o propun sperie.

E cazul sã apreciem mai mult (unii o fac deja) locurile cu potenţial, unele in care, chiar dacã nu intâlneşti cei mai buni cercetãtori din lume, eşti lãsat sã respiri – şi sã creşti. Sunt câteva asemenea locuri in România. Dar nu sunt prea multe – bucuraţi-vã dacã aţi gãsit deja unul. Şi ajutaţi-le.

NOTÃ ULTERIOARÃ: Vezi şi articolul lui Mihai Goţiu „Generaţia așteptată mai așteaptă. Cât mai așteaptă?„. Are dreptate – cu nuanţarea pe care am fãcut-o: toţi cei trei numiţi (Girţu, Ciuparu, David) aparţin ştiinţelor. Se pare cã a contat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în lumea in care trãim, politica_ştiinţei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Alegerile universitare – o privire de ansamblu

  1. Liviu Ornea zice:

    De ce să fim pesimiști, Gabi? Iată, Alba Iulia l-a ales rector pe cel mai bun cercetător din lume în 2009! 😦

  2. Liviu Ornea zice:

    Serios vorbind, eu cred că universitatea reflectă bine situația generală. Poate sîntem cu pas (mic) înainte, dar, pe ansamblu, sîntem o oglindă a societății. Dacă acceptăm această ipoteză, atunci stăm destul de bine.
    L.

    • gabrielistrate zice:

      N-am probleme neaparat cu universitatile, care si-au vazut interesul financiar promovand „administratori”, ci cu rolul (minor) al stiintei in societate.

      Era un moment bun (cu schimbarea legii de anul trecut, si faptul ca alegerile universitare au avut loc inainte de cele politice) pentru o schimbare in bine si in directia asta.

      Mi-e frica de faptul ca ne auto-condamnam la subdezvoltare tehnologica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s