There are those who think that life is nothing left to chance, a host of holy horrors to direct our aimless dance…

Recent am scris cuvinte de apreciere pentru programul managerial al candidatului la funcţia de rector al UBB, Daniel David. Sunt in continuare de pãrere cã el este probabil cea mai bunã alegere. Vreau sã prezint (am fãcut aluzie anterior la aşa ceva) un subiect pe care mã despart (cordial) de DD.

Pornesc de la acest videoclip TedX:

Cu toatã consideraţia pentru cineva care ştie in mod evident mai bine decât mine psihologie: argumentul mi se pare un non sequitur, el e dependent (nu sunt nici filosof !) de o definiţie particularã a liberului arbitru la care nu subscriu (şi care nu ştiu cât de corectã este). Am citit suficientã literaturã din domeniul ştiinţelor cognitive (zona Lakoff, Turner, Fauconnier et al.) ca sã accept complet fãrã probleme teza cã nu alegem complet arbitrar, fiind constrânşi de cunoaşterea noastrã bazatã pe experienţã şi simţuri, intrupatã (englezã: embodied). Conced inclusiv faptul (controversat, poate, pentru unii din prietenii matematicieni „puri”) cã matematica, „temelia” cunoaşterii ştiinţifice, nu se bazeazã pe concepte platonice, ci (oroare !) e influenţatã decisiv in gusturi şi alegeri de experienţa noastrã cognitivã.

So what ? Liberul arbitru nu revine la faptul cã alegerile noastre nu sunt complet independente, ci mai curând la faptul cã ele nu sunt complet determinate. Altfel spus, dacã aş dori sã simulez societatea (o pasiune dintr-o viaţã anterioarã  care nu m-a pãrãsit complet) nu voi putea simula exact la nivel individual: psihoistoria, dacã se va dezvolta vreodatã va putea oferi cel mult predicţii statistice, valabile la nivel macro.

Intr-un plan practic: raţionalitatea noastrã limitatã şi cunoaşterea incompletã a realitãţii ne pun in situaţia de a alege la intâmplare destul de des: dacã vã intreb care dintre Tigres şi Jaguares are mai multe şanse sã câştige Apertura (campionatul de primãvarã in fotbalul mexican – fanii acestuia şi pariorii sunt rugaţi sã se abţinã !) banuiesc cã niciunul din voi n-ar putea alege raţional, cã mulţi ar „da cu banul” 🙂 [presupunând cã nu folosiţi in acest caz euristici simple de tipul „aleg prima opţiune”, sau „aleg unul din numele respective care imi place mai mult” :)]

Concluzia este: existã alegeri (pe care le facem) care sunt aleatoare pentru toate scopurile practice. Acest accidental introduce liber arbitru.

Aleatorul marcheazã profund  interacţiunea pe care o avem cu lumea din jur. Deşi mã repet in privinţa asta, Stuart Kauffman poate susţine mult mai bine decât mine afirmaţia de mai sus.

Accidentalul ne face viaţa mai plinã de culoare şi ii imbogãţeşte lista alegerilor posibile. Sã ne bucurãm de prezenţa lui şi sã-l celebrãm.

P.S. In cazul in care  nu e complet evident (Rush nu pare chiar atât de popularã in România) – titlul mesajului face, in mod evident, aluzie la asta:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la There are those who think that life is nothing left to chance, a host of holy horrors to direct our aimless dance…

  1. Liviu Ornea zice:

    De acord cu tine, Gabi. Punctul de vedere al lui DD e, paradoxal, unul care dă credit determinismului absolut (conștient sau nu). Se potrivește, probabil, psihanaliștilor de tip american care vor să dea soluții de a-ți trăi viața.
    În plus, mă deranjează formulările: „face sens” și „a face un comportament”.
    L.O.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s