Farmecul discret al istoriei locale

Deşi cetãţean global – prin profesie şi carierã – am o slãbiciune deosebitã pentru istoria localã. Poate cã e deformaţie profesionalã – ştiinţa pe care o fac e plinã de pitoresc (combinatoric) şi accidental. Poate cã pur şi simplu asta e lecţia pe care am invãţat-o de la de Toqueville – la modul profund. Ca student ascultam Radio Nova 22. La inceputul anilor’90 Radio Galaţi avea emisiuni culturale cum nu gãseşti azi nici la RRC (a sucombat din pãcate asaltului comercialului; acum e un radio incolor – afiliat ProFM). In New Mexico ascultam KANW şi urmãream KNME. Mulţumitã internetului o pot face din când in când şi azi.

Dar nu despre radio Galaţi sau KNME vreau sã vã vorbesc azi – ci despre un post local, evident din Timişoara 🙂 La AnalogTV mã refer. Il pot urmãri şi din Cluj – probabil puteţi şi voi, dacã sunteţi abonaţi RDS. E un post pe care l-am descoperit târziu – nu il aveam in pachetul digital la UPC. Şi e unul ameninţat. Dar e genul de post care imi menţine optimismul despre România, intr-o perioadã complicatã. Pentru cã  (dincolo de diferenţa de ţarã şi de buget) seamãnã la modul fundamental cu KNME: vorbeşte despre teme de interes local – „austriecii” noştri supãraţi nu inţeleg faptul cã secretul slãbirii statului stã nu in primul rând in alungarea lui din economic, ci  in existenţa unei vieţi sociale bogate, care sã-l facã mai puţin relevant – ceea ce unii numesc societate civilã.

Anyway, revenind la AnalogTV, iatã un exemplu: Minunatele povestiri ale navetistului bãnãţean. Nu sunt timişorean – in niciun caz n-am accentul povestitorului 🙂 Dar vã garantez cã sunteţi infinit mai câştigaţi, jurnalistic vorbind, urmãrind povestirile lui Flavius Bãican decât pe Robert Turcescu, Dana Grecu, Andreea Pora sau Mihai Gâdea.

Nu neg: ce se intâmplã in Piaţa Universitãţii e, poate, important. Poate nu. Dar nu e destul sã vã uitaţi la TVR/B1TV sau Antena 3, toate centrate pe viaţa de la Bucureşti. Poate vreţi sã aflaţi despre bulgarii din Dudeştii Vechi şi despre Maria Tereza, despre reţeta uitatã a ciocolatei de Vinga – dacã circulaţi cu trenul pe direcţia Timişoara-Arad cunoaşteţi fãrã indoialã turnurile catedralei neogotice – bulgare ! – din imaginea de mai jos

Despre toate acestea, cum spuneam, in videoclipul urmãtor. Pentru mine prezintã acelaşi interes precum New York Times sau  Charlie Rose pe Bloomberg.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s