Despre reţelele sociale financiare şi teoria conspiraţiei

Prin intermediul Evenimentului zilei (care parafrazeazã suficient de fidel :), sub semnãtura lui Adrian Pãtruşcã un articol din New Scientist) am luat azi la cunoştinţã despre „reteaua celor 147 de companii care controleaza economia lumii”. Subiect numai bun de alimentat teoriile conspiraţioniste in randul românilor; in mod curios, de data asta bazat pe mãsurãtori statistice şi multe formule :).

Lucrarea la care se referã articolul din New Scientist este disponibilã, unde altundeva, pe arXiv.org.

Cum nu sunt mulţi români (in România cel puţin) care se ocupã cu „network science” (whatever that means), profitând de faptul cã am suficiente conferinţe in comun cu cel puţin unul dintre autori (de exemplu aici şi aici), cã pe Frank Schweitzer il cunosc (chiar mi-a respins la un moment dat o lucrare :)) şi cã in general zic cã mã pricep suficient la domeniu cred cã pot risca un pronostic (altfel m-am uitat pe articol destul de superficial).

Lucrarea regãseşte in datele analizate suficiente „locuri comune” din „teoria reţelelor” (de exemplu „structura de tip papion” a reţelei firmelor, similarã celei a Internetului, descoperitã de cercetãtori in informatica teoreticã) şi are un subiect suficient de „sexy” ca sã ii asigure un oarecare ecou/citari rezultatului :). Intr-o oarecare mãsurã identificã un fenomen obiectiv (nucleul de firme), oarecum interesant dar deloc neaşteptat.

Pe de alta parte modul in care se mãsoarã controlul exercitat de un nod asupra reţelei are suficiente probleme şi subtilitãţi metodologice (vezi Secţiunea 3 din Supplementary Information) ca sã nu luãm neapãrat concluziile respective foarte in serios (altfel decât la nivel metaforic – in orice caz, strict ca ipoteze de lucru). De exemplu dupã cum observã de exemplu Huffington Post, de multe ori relaţile de proprietate analizate (cine deţine ce) sunt de fapt mai complicate, multe din firmele „centrale” fiind firme de investiţii, fonduri de pensii, etc, care strict vorbind investesc banii altora, ele nedeţinând direct controlul … Spre lauda lor, autorii işi nuanţeazã interpretarea rezultatelor (de exemplu aici şi aici). Doar cã cu aceste nuanţãri clasa concluziilor pe care le putem desprinde in mod univoc din analiza autorilor este considerabil mai limitatãlucrul acesta reduce din interesul rezultatelor.  Spre exemplu, pentru a argumenta existenta unui asemenea interes autorii invocã opiniile lui Matthew Jackson, un economist bun, ce-i drept, care studiazã modele economice ale reţelelor sociale. Invocarea unei opinii, oricâ de calificatã ar fi ea, e in cele din urmã un apel la autoritate. Iar argumentul invocat face apel la posibilitatea existenţei unui impact al relaţiilor intre firme asupra funcţionãrii sistemului – nicidecum la certitudinea existenţei unui astfel de efect sau natura lui precisa

Fizicienii care studiazã Network Science au, mi se pare, de multe ori o problemã: au un ciocan (metodele de analizã a datelor pe care le stapânesc ce-i drept mai bine decât informaticienii, insã nicidecum aşa de bine precum credeam odatã) şi sunt dispuşi sã le aplice oricând şi oriunde, fãrã sã işi puna mari probleme privind igiena datelor pe care le analizeazã. In sensul acesta vã recomand prezentarea de mai jos, apartinând  lui Walter Willinger, eminent informatician, cercetãtor in domeniul reţelelor – de calculatoare de data asta 🙂 – la ATT labs.

Se inţelege, cred, faptul ca o altã problemã a aceloraşi fizicieni e tendinţa de a cãuta rezultate „şocante”, cu impact mediatic mare. Lucru care n-ar fi in sine grav daca n-ar fi atât de greu sã te asiguri cã rezultatele sunt cu adevarat corecte.  Singurii care câştigã  cu adevãrat de pe urma dezvoltãrii domeniului sunt matematicienii 🙂 care pot gãsi inspiraţii pentru noi teoreme.

Sigur, matematicienii au problema relevanţei muncii lor. Cei din stiinţele naturii au pe de altã parte problema corectitudinii. Ce-o fi mai bine ? Sa studiezi „cicluri CM pe curbe Shimura si  L-funcţii p-adice” (am citat un titlu recent ales la intâmplare de pe secţiunea matematicã a arxiv.org) sau „fizica statisticã aplicatã la civilizaţia epocii de piatrã”  ? [ 🙂 nu e nicio glumã, ci un articol din sectiunea physics.soc-ph a aceleiaşi arXiv.org].

Inapoi la videoclipul promis …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pop culture, popularizarea_ştiinţei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre reţelele sociale financiare şi teoria conspiraţiei

  1. Comentariu interesant. Incidental, am lasat un commentariu azi pe blogul lui Lance si Bill (Complexity Blog), 10:50AM, cu gust cam similar. Recomand articolul Peter A. Lawrence: „The mismeasurement of science”, Current Biology, vol. 17, R583-R585 (2007) in aceasta directiune, si alte articole pe aceasta tematica, de la autor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s