Despre ştiinţã şi povestitorii ei

Colegul meu de Ad-Astra Liviu Ornea publicã in ultimul numãr din Observator Cultural un eseu despre comunicarea ştiinţei in România. Problemã serioasã: cine citeşte presa româneascã (atâta cât a mai rãmas) nu poate sã nu observe nivelul jalnic la care se poartã la noi discuţiile publice (cele despre ştiinţã sunt doar un caz particular).

Mai meritã, intreabã Liviu, sã povesteşti oamenilor despre lucruri specializate ? Aici mã despart, cordial: rãspunsul meu este categoric pozitiv. Cu câteva nuanţãri.

In primul rând nu orice temã, oricât de valoroasã ştiinţific, se preteazã popularizãrii. Liviu aminteşte in articol de un concurs organizat (din fonduri proprii) de Ad-Astra pentru angajarea pe termen limitat a unui „jurnalist de ştiinţã”, care sã producã materiale de popularizare privind realizãrile cercetãtorilor români. Rezultatul nu a fost, dupã cum lasã Liviu sã se inţeleagã, unul optim.

Pot oferi o modestã perspectivã despre aceastã problemã: selecţia lucrãrilor care au fost desemnate drept „candidate pentru popularizare” a fost fãcutã in parte pe baze scientometrice. Nu mai e nevoie, cred, sã imi spun pãrerea despre utilitatea unor astfel de tehnici. Rezultatul de mai sus era previzibil: e greu sã scrii ceva bun când s-ar putea sã ai tu insuţi probleme de entuziasm (nu garantez cã asta e neapãrat situaţia jurnalistului nostru, dar mi se pare o explicaţie plauzibilã).

O a doua tezã pe care doresc sã o susţin este cã problema existenţei jurnaliştilor de ştiinţã este una cel mult secundarã: ceea ce lipseşte e un intreg ecosistem care sã susţinã acest demers: editori de carte, media, autori, cumpãrãtori (Da. Lucrurile astea costã bani. Dar cred cã sunt destui care i-ar da dacã li s-ar oferi un produs de calitate).

Nu e un secret faptul cã mass-media din România mi se pare de proastã calitate, cu ingrijorãtoare obiective pe termen scurt, limitata in mare la politica partizanã şi can-can tabloid. Am vorbit suficient despre C-SPAN, NPR şi PBS ca sã se inţeleagã faptul cã nu gust Realitatea, Antena 3, Evenimentul Zilei sau B1 TV (ca sã nu vorbesc de … OTV et al.). Dar nu  e deloc o situaţie singularã: ascultaţi FM-ul românesc; mi-e greu sã cred cã doar adolescenţii iubitori de dance ascultã radio. Deocamdatã goana dupã audienţã cu orice preţ (nu conteazã calitatea audienţei şi resursele ei financiare) dicteazã existenţa pe piaţã. Publicitarii români vor invãţa cândva lecţia despre segmentare – deocamdatã nu pare sã fie momentul acela …

De ce aceastã discuţie ? Cred cã jurnaliştii români ar putea sã scrie interesant şi inteligent despre ştiinţã – dacã (li) s-ar cere. Deocamdatã politica editorialã parcã le impune sã ne considere pe toţi drept consumatori de Click şi Cancan. Lucrul acesta se intâmplã şi când vine vorba de teme de ştiinţã. Dacã li s-ar cere altceva ar putea incerca probabil sã le trateze in altã cheie decât cea tabloidã. Doritori ar exista, cred, de unde rãspunsul meu optimist la intrebarea retoricã a lui Liviu. Nu-mi rãmâne decât sã-mi doresc sã afle şi fãuritorii de strategii de business din România acest lucru …

*

Ca eseul acesta sã nu rãmânã cantonat in abstracţiuni, un exemplu recent de cum se face popularizarea ştiinţei la alţii: Lisa Randall e fizician la Harvard, autor al cunoscutei  „Warped Passages: Unraveling the Mysteries of the Universe’s Hidden Dimensions„. De curând Lisa a pubicat o nouã carte „Knocking on Heaven’s Door: How Physics and Scientific Thinking Illuminate the Universe and the Modern World„.

Mai jos aveţi o parte din reflectãrile media ale acestei cãrţi. Cine işi inchipuie cã aici e vorba doar de interes jurnalistic şi nu de o coexistenţã simbioticã intre ziarişti şi edituri nu inţelege natura industriei cãrţii la americani. Prin comparaţie, la noi (şi nu e vorba doar despre ştiinţã – literatura e in aceeaşi situaţie) editurile par sã se mulţumeascã cu participarea la târguri, eventual cu lansarea cãrţilor vreunei vedete media. Totul limitat in general la un singur eveniment, de obicei in Bucureşti (restul ţãrii nu conteazã) cu complicitatea comodã a autorilor, de obicei prea fericiţi cã le apare cartea ca sã mai negocieze şi promovarea ei. Dintre scriitori doar pe Bogdan Suceavã l-am vãzut preocupat in mod activ de intâlnirea cu publicul cititor – nu intâmplãtor Bogdan trãieşte in America …

Inapoi la popularizarea „la alţii” şi (video)clipurile promise:

Lisa Randall pe BookTV

Lisa Randall pe NPR

Lisa Randall la John Stewart

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre ştiinţã şi povestitorii ei

  1. gabrielteodorescu zice:

    …perceperarea stiintei lasa de dorit, si stiti de ce ?( in primul rand din lipsa unui limbaj comun)
    pana in Ro nu se va recunoaste(ca la altii…) ca educatia are o limita si aceasta nu poate fi depasita( vezi factorul ereditar si perfectionarea temeinica a specialistilor… nu diplome fara acoperire!), nu vor fi semnalate decat aspecte izolate.
    Oricum greu de popularizat chiar si unele realizari romanesti pt ca opiniei publice din Ro i-a fost indus un alt avatar … de vina massmedia, politicul si nu numai … sa zicem toti care prin atitudinea noastra pasiva am permis tacit sa se ajunga aici! (isi mai aduce aminte lumea de stiinta si tehnica…si sau de alte publicatii care functioneaza la limita cu nr. infim de exemplare in domeniul stiintei).
    Probabil si o lipsa de motivatie a invatarii si nu numai si prin promovarea in forta a unor false modele intelectuale! asta e Ro acum si inca multi ani de acum incolo.

  2. gabrielistrate zice:

    Mie in general nu mi-e caracteristic pesimismul când vine vorba de societatea româneascã (care s-a schimbat enorm, fie şi in ultimii patru ani de când am revenit). Cred cã e o problemã de etapã : dupã cum puteţi vedea aici

    https://gabrielistrate.wordpress.com/2011/01/20/despre-crtile-anului-2010-sectiunea-nonfictiune-apropiat-de-stiint-si-de-popularizarea-ei/

    se traduc destule cãrţi de ştiinţã popularizatã la noi. Mult timp asta a fost o problemã dupã revoluţie, ocupaţi fiind (ca societate) sã „recitim interbelicii” :). Intr-un anumit sens nici nu mai e nevoie de traduceri: cu un simplu Kindle sau alt e-reader ai acces azi (la preţuri comparabile celor româneşti) la literaturã direct in limba englezã … De cãrţile disponibile „neoficial” pe internet nici mãcar nu mai vreau sã amintesc …

    Problema e, dupã cum am spus, una de ecosistem: cei cu asemenea preocupãri nu au un „loc care sã-i adune”. Interesul pentru ştiinţã e, fatalmente, o preocupare „de elitã”, nu una „de mase”. Când vom fi suficient de bogaţi ca sã putem susţine activitatea asta se vor gãsi probabil şi oameni care sã vrea sã facã bani din aşa ceva.

    E şi o problemã care ţine de mediul universitar: in pofida multor probleme, direcţia generalã privind reforma cercetãrii e una pozitivã. Pentru mai multe nuanţe vezi:

    https://gabrielistrate.wordpress.com/2010/11/19/despre-problemele-universittilor-altora-si-forme-fr-fond-la-noi/

    https://gabrielistrate.wordpress.com/2011/01/12/si-despre-problemele-universitatilor-noastre/

    Mai trebuie ca statul sã susţinã cu adevãrat cercetarea cu adevãrat performantã de-a lungul mai multor cicluri electorale (eliminarea finanţãrii in 2008 şi 2009 a fost catastrofalã) pentru a reda sistemului credibilitatea. Problema e una de resurse umane cu ceva experienţã de cercetare – perspective de imbunãtãţire ar fi (oameni din strãinãtate, normal) dar costã bani. Ar fi nevoie de un acord transpartinic cã cercetarea e o problemã serioasã a societãţii româneşti. Dar când vine vorba de infrastructurã unele progrese s-au fâcut (cineva din Szeged era invidios apropo de anumite aspecte ale infrastructurii la UBB). Va veni şi vremea oamenilor (poate a şi venit …).

    Numai bine,
    G.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s