Despre prezicerea viitorului

NYTBR recenzeazã cartea lui Bruce Bueno de Mesquita „The Predictioneer’s Game: Using the Logic of Brazen Self-Interest to See and Shape the Future” (titlul ediţiei europene in limba englezã este uşor diferit).

Bueno de Mesquita nu este, trebuie spus, un diletant. Profesor universitar in domeniul relaţiilor internaţionale la New York University, autor al unei cãrţi, „The Logic of Political Survival”, care a primit unul din premiile American Political Science Association, trece, evident, testul „lucrãrilor publicate in reviste ştiinţifice cotate” (precizare pentru cititorul roman amâtor de astfel de evaluãri aşa-zis cantitative).

Internautul roman il cunoaşte, poate, dintr-un videoclip al unei conferinţe TED, sau de pe Daily Show cu John Stewart.

Poate cea mai interesantã din ideile lui de Mesquita ar putea fi, pentru cititorul român,  teoria sa despre dinamica „selectoratului”. Recunosc, vorbesc oarecum din auzite; teoria formalã este expusã in „The Logic of Political Survival”, carte pe care am rãsfoit-o. Pare interesantã (şi nu foarte greu de urmãrit)  dar nu pot spune ca am citit ecuaţiile matematice cu creionul in mânã :). O popularizare a teoriei selectoratului poate fi gãsitã intr-un interviu audio. E o prezentare incitantã, pe care o recomand (mai ales celor grãbiţi).

Dincolo de cariera academicã, Bruno de Mesquita mi se pare un exponent destul de tipic al unei anumite „industrii” care s-a dezvoltat in Statele Unite in jurul complexului militar-industrial. Vorbesc in cunoştinţã de cauzã. Lucrând opt ani la Los Alamos National Laboratory m-am intâlnit cu mai multi reprezentanţi ai ei (doar un alt exemplu de persoanã cu un profil asemãnãtor, minus activitatea de popularizare: Steven Bankes de la RAND). Oameni destepţi şi probabil bine pregãtiţi, dar care vând un anumit tip de expertizã  …

Despre cartea recenzatã in NYTBR (pe care s-a intâmplat sa o cumpãr acum o lunã si jumãtate de la Barcelona): este, o carte de popularizare şi, cam ca şi pe autorul ei in prezentarea TED de mai sus, am gasit-o cumva enervantã.

Nu ii voi face o recenzie completã aici; citiţi-o pe cea din NYTBR. O sa ma mãrginesc sã spun cã „The Predictioner’s Game …” poate fi, probabil, o lecturã rezonabilã pentru cititorul care nu ştie mare lucru despre teoria jocurilor si ar fi interesat sã afle cam cum poate fi ea aplicatã in viaţa realã. Pe de altã parte, este o carte scrisã de un neguţãtor. Unul care se vinde pe sine in primul rând, şi vinde o mulţime de alte lucruri epatante (wow, pot prezice lucrurile mai bine decat CIA !) cititorului neavizat; cel profesionist va fi in cel mai bun caz distrat (englezul „entertained” e o aproximare mai bunã pentru cuvântul pe care il caut aici), dar nu va afla prea multe lucruri noi, şi poate rãmâne cu o impresie similarã celei lãsate de diversele „produse minune” de pe canalele de teleshopping …

De  ce spun asta ? De Mesquita pretinde ca foloseste teoria jocurilor ca baza a predicţiilor sale … nu zic, s-ar putea sã fie adevãrat, de Mesquita nu  descrie foarte concret  detaliile metodei pe care o foloseşte. Mi-e teamã insã de faptul cã modelul sãu se aplicã doar in cazuri destul de speciale (dar lucrul acesta este in cel mai bun caz scris cu litere foarte mici acolo, jos la baza televizorului :))

Pe un plan mai general, mi se pare ca asistãm la un trend ingrijorãtor pentru teoria jocurilor, accentuat de cand viata romanţatã a lui John Nash a intrat in atenţia publicului larg. Ştiinţele sociale in varianta pop vand bine (Taleb, Gladwell, Surowiecki, Levitt & Dubner, … lista poate continua la nesfârşit), şi  teoria jocurilor nu face excepţie. Prin grija mass-mediei şi a industriei cãrţii un domeniu  tehnic (uitati-va pe numãrul disponibil gratuit din  Games and Economic Behavior, revista cea mai buna din domeniu, ca sã vã  convingeţi) a fost transformat (datoritã unui aproape nesfârşit şir de cãrţi de popularizare) intr-un medicament cu puteri magice.

Teoria jocurilor este, mi se pare,  pânditã de un pericol similar „iernilor” cãrora le-a cazut prada periodic  domeniul Inteligenţei Artificiale. Predicţii bazate pe teoria jocurilor pot fi posibile in anumite tipuri de situaţii foarte bine structurate – la fel s-a intâmplat cu „lumile de jucãrie” gen „blocks world” din Inteligenta Artificialã. Insã orice teorie cu adevãrat cuprinzãtoare a comportamentului strategic uman trebuie, in mod necesar, sã ia in consideraţie felul in care se comportã  oamenii in realitate, nu modelul actorului raţional – cel puţin in felul in care il foloseşte teoria jocurilor[1]. Pe de altã parte publicului larg ii este vândutã imaginea unei metode „ştiinţifice” atotputernice – dezamãgirea e inevitabilã.

In concluzie – cãrţi de genul celei pe care am discutat-o aici au inceput recent sa fie traduse relativ sistematic şi in limba românã. Vã puteţi aştepta sã intâlniţi in curând cartea lui de Mesquita in rafturile librãriilor româneşti, dacã nu cumva aţi şi gãsit-o deja, in limba englezã (sfat practic: probabil e mai ieftinã pe amazon.com). Nu e o lecturã  rea, insã (dacã stãpâniţi suficient de bine limba englezã şi puteţi face cumpãrãturi pe net) existã destule cãrţi mai vechi, relativ ieftine şi care işi meritã mult mai bine banii. Doar trei recomandãri:

Sunt cãrţi pentru un cititor perseverent, fãrã a fi foarte tehnice. Iar preţul (fãrã transport) e comparabil cu cel al majoritãţii cãrţilor româneşti.

NOTE:

  1. [INAPOI] Nu e aici locul sa discut ce şi cum trebuie modificat; am adus mai inainte vorba despre cartea lui Gintis – destule din lucrurile prezentate acolo ar fi relevante pentru o discuţie pe aceastã temã. Faţã de Gintis aş mai adãuga cã o atenţie specialã trebuie acordatã aspectelor computaţionale ale unei astfel de extensii – este evident faptul ca o analizã strategicã a unei situaţii complicate poate fi facutã doar pe calculator – iar teoria jocurilor nu exceleazã in acest domeniu.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pseudo_recenzii și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Despre prezicerea viitorului

  1. George zice:

    Interviul mi se pare mult mai interesant – ce spune pare mai plauzibil oricum – decât prezentarea de la TED.

    Nu ştiu prea multe despre teoria jocurilor, mai exact despre felul în care se construieşte un model şi peste ce fel de domeniu poate da predicţii bune. Dar despre asumpţiile care intră în modele am mai citit câte ceva. Ce nu prea înţeleg este „psihologizarea” unor astfel de modele sau a teoriei în ansamblu. Chiar dacă un model este viabil, nu mi se pare automat traductibil în termeni de psihologie. De exemplu, mi se pare perfect nejustificat că observaţiile din prezentarea de la TED în privinţa Iranului oscilează între a descrie probabilitatea unor decizii şi a explica oarecum comportamentul unor indivizi.

    Mi-e greu să spun ce se întâmplă invers. Să spunem că am avea o teorie psihologică matură inconsistentă cu genul de constrângeri din teoria jocurilor. Evident, un divorţ complet nu e probabil, dar pare limpede că procesele psihologice dintr-un individ şi agregarea comportamentelor într-un grup sunt probleme diferite. Ar trebui să-i pese prea mult modelatorului care lucrează cu teoria jocurilor de ultima găselniţă a psihologilor?

    Mulţumiri şi pentru recomandări. Nu tocmai etic, îmi permit să spun că lucrarea lui Schelling cel puţin poate fi găsită prin cotloanele netului.

  2. gabrielistrate zice:

    In primul rand scuze pentru intarziere … am fost plecat si am avut accces destul de sporadic la net.

    Interviu versus TED – perfect de acord. Interviul se adreseaza, mi se pare, unui public mai specializat.

    Desi am citit, cred, destul de mult in domeniu, perspectiva mea in privinta fundamentarii teoriei deciziei (ca si a domeniului simularilor sociale, de altfel) este una nu foarte sofisticata, oarecum „inginereasca”. E drept, sunt un biet scientist fara mare pregatire filosofica, intrand cumva „cu bocancii” intr-un domeniu destul de delicat :).

    In anumite situatii aspectele psihologice mi se par clar relevante pentru simularea/prezicerea comportamentului individual; cred ca e OK macar SA LE PUTEM REPREZENTA EFECTIV, daca dorim. Sunt perfect constient de faptul ca nu e intotdeauna necesar: fenomene macroscopice din stiinta traficului auto pot fi generate pornind de la un model foarte stilizat al conducatorului auto.

    Pe de alta parte mi se pare un lucru bun faptul ca teoria jocurilor nu a ignorat complet aspectele psihologice/behaviorale. Domeniul modelarilor sociale (fie ele matematice sau, mult mai plauzibil, pe calculator) va semana pe termen lung, cred, mai curand cu ingineria decat cu stiinta, si are nevoie de un bun „limbaj de programare”, care sa poata reprezenta o gama larga de procese, de la nivel individual la cel colectiv, daca este nevoie.

    E drept, progresul in directia asta ar presupune un background destul de exotic, care sa permita lecturi din Talcott Parsons, James Coleman sau Jon Elster, insa cu un „mindset” fundamentalmente „aplicat”.

    Am vrut doar sa spun in postarea mea ca teoria jocurilor NU mi se pare limbajul asteptat, cum e posibil sa para publicului cititor de carti de popularizare – e o teorie mult prea matematica, limitata prin urmare de puterea matematizarii (si asta o spune unul care demonstreaza teoreme:))

    In privinta agregarii comportamentelor – perfect de acord. Cum am spus, „limbajul” pe care il am in minte ar trebui sa poata reprezenta si „actori colectivi”, si astfel de fenomene (de exemplu nu mi se pare foarte util sa modelezi terorismul la nivel de agent).

    In fine … discutia e mult mai lunga si mai complicata. Promit sa revin cu alte postari pe tema asta, si astept cu mult interes parerile/comentariile.

    Numai bine,
    Gabi

  3. Pingback: Faptul amuzant al zilei | Isarlâk

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s