Despre viitorul care vine peste noi – in invãţãmântul superior şi cercetare

Suntem intr-o perioadã in care – incredibil de miopi (ca societate) – ne pierdem timpul şi energiile cu situarea partizanã de o parte sau alta a faliei din societatea româneascã. Chiar dacã aparţinem domeniului universitar e greu, aparent, sã privim mai departe de problemele “apropiate de casã”, precum cele legate de plagiate/criteriile de promovare ştiinţificã.

Şi totuşi lumea nu se invârte in jurul României. Şi nu ne aşteaptã, se schimbã in mod profund fãrã ca noi sã observãm, prinşi fiind cu partizanate mãrunte.

*

Daphne Koller e profesor de informaticã la Stanford şi fellow MacArthur. Câţiva dintre voi o cunosc de pe Coursera – poate i-aţi urmat cursul de machine learning. Eu pot spune cã e suficient de apropiatã de domeniul meu de interes ştiinţific (deşi nu se suprapune perfect – nu mã ocup cu machine learning) incât sã-i fi citit unele din lucrãrile ştiinţifice mai vechi.

Daphne e chiar unul din fondatorii Coursera. Cel mai probabil aţi vãzut prezentarea TED de mai jos. Dacã nu, v-o recomand cu cãldurã.

But wait, it gets better :) O obiecţie adusã “modelului coursera” e cã  “educaţia pe internet” este potrivit doar pentru cursurile introductive, “de masã”. Nu mi se pare o obiecţie intemeiatã: in fond, dupã cum o dovedeşte o discuţie pe blogul lui Luca Trevisan, internetul e chiar mai favorabil cursurilor avansate, care fatalmente au o audienţã redusã. Un singur exemplu: N.J. Wildberger de la University of New South Wales (Australia) a publicat pe youtube un excelent curs introductiv in topologia algebricã. Exemple de cursuri cu adevãrat avansate gãsiţi in discuţia menţionatã mai sus.

In ultimii ani am avut acces la o colecţie crescândã de videoclipuri ale unor prezentãri ştiinţifice. Eu unul nu descarc filme de pe torente :) In schimb, peacirc;ngã seriile generaliste TED, BookTV sau Fora.TV, urmãresc/descarc la greu prezentãri de la MSRI, Institute of Advanced Studies, Videolectures, Isaac Newton Institute for Mathematical Sciences de la Universitatea Cambridge, ETH Zurich, Santafe Institute, Munich Center for Mathematical Philosophy, Google Techtalks, Microsoft Research, Complex Systems Society, youtube, ediţii recente ale unor conferinţe precum STOC sau FOCS. Videoclipurile urmãrite mi-au influenţat deja agenda de cercetare ştiinţificã.

Tehnologia folositã cum trebuie e prietenul nostru: in anul din urmã am lucrat (aproape la fel de bine ca in realitate) via Skype şi Dropbox. De Google Scholar Updates am amintit deja.

Cum stã România la acest capitol, cel al producerii de informaţie academicã in format video ? Ceva inceputuri sunt: Congresul Matematicienilor Români a avut unele prezentãri disponibile in format video (nu le mai gãsesc acum). Au mai postat materiale ştiinţifice/culturale ceva mai specializate Facultatea de filosofie a UB, Seminarul Myller de la Iaşi sau “şefa mea” de la Institutul e-Austria, Dana Petcu (mai ştiţi şi alte exemple?) E mult ? E puţin ? Mã abţin sã fac o observaţie, notând faptul cã din lista de mai sus lipseşte o instituţie care ar fi trebuit, poate, sã fie cea mai prezentã din toate: Academia Românã.

*

Nu vreau sã parã cã sunt tehno-entuziast. Nu toate schimbãrile impuse de globalizare şi evoluţia tehnologiei ne vor afecta in felul (pozitiv) descris mai sus. Sunt convins, de exemplu, cã la fel ca in toatã lumea, sistemul nostru universitar vã arãta cu totul altfel peste 15 ani: presiunea societãţii este spre studii “la distanţã” efectuate “asincron”, in paralel cu practicarea unei meserii. Studiile universitare “in situ” vor deveni un produs de lux, accesibil doar in cazul acelor meserii unde o formã intermediarã de ucenicie – prost plãtitã – la locul de muncã nu este posibilã (multe slujbe de birou nu intrã in categoria asta). Funcţia de formare a universitãţii va fi concuratã tot mai mult de companii private. In fine, vom avea şi in domeniul educaţiei “multinaţionale” şi “producţie de masã”, rolul instituţiilor naţionale, unul inferior, fiind cel de “localizare” a producţiilor educaţionale globale – coursera va fi norma, nu doar un experiment interesant.

*

Sunt instituţiile noastre pregãtite sã rãspundã unor astfel de provocãri ? Rãspunsul nu cred cã poate fi unul pozitiv. Ce mi se pare insã mai grav e faptul cã discuţia despre reforma invãţãmântului se poartã in termeni inadecvaţi: dornici sã ne sincronizãm (a câta oarã ?) cu occidentul – pe plan ştiinţific – şi omiţând din discuţie aspectele economice-sociale, pierdem din vedere faptul cã realitatea Occidentului cu care vrem sã ne sincronizãm este ea insãşi una in continuã mişcare/transformare - in cazul de faţã in pragul unei schimbãri profunde.

This entry was posted in politica_ştiinţei. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s