Cititorilor acestui blog atitudinea mea le poate pãrea, e posibil, autistã. Sã vorbeşti despre bulgarii din Vinga intr-un moment in care in România au loc frãmântãrile care au loc, semn clar de escapism …
E o aparenţã. La alegerile din 2008 am stat la coadã patru ore (la o secţie de votare de lângã spitalul de urgenţã din Timişoara). Mã intreb cu melancolie cu câţi din actualii protestatari mã situam pe poziţii opuse atunci …
Pot pãrea oarecum detaşat pentru cã nu m-am regãsit in rezultatele de atunci. Nu e un reproş: intr-o democraţie fiecare are dreptul sã aleagã potrivit intereselor sale – şi sã se inşele. Pentru mine actualul preşedinte e nefrecventabil din anul 1996 (vã mai amintiţi campania electoralã de atunci – in care T.B. a fost şeful campaniei electorale a U.S.D. ? Eu nu uit – şi iert foarte greu).
Şi mai pot pãrea detaşat pentru cã nu pretind cã am rãspunsuri potrivite pentru ce se intâmplã – sunt un cetãţean oarecare – şi nu vreau sã predic nimãnui despre pãrerile mele; cel mult vouã, cei câţiva cititori rãzleţi ai blogului meu 
Acestea fiind zise: pãcatul originar al actualului regim constã, cred, in ignorarea sistematicã a regulilor jocului politic şi forţarea limitelor sale: vã amintiţi şantajul asupra PC pentru impunerea (poate oportunã in fond dar incorectã in spirit) guvernului alianţei DA ? De demonizarea parlamentului ? “322″ ? De guvernarea prin artificii, fãrã o majoritate parlamentarã consistentã şi asumarea rãspunderii ? De afişul ãsta ?
Modelul ãsta de a face politicã işi aratã zilele astea limitele: personalizarea luptei politice se intoarce impotriva celui care a promovat-o. Nu cred cã dialogul cu actualii guvernanţi e, acum, posibil. L-au refuzat prea multã vreme. O rezolvare durabilã, oricare ar fi ea (alegeri, la termen sau anticipate), nu stã insã doar in schimbarea actualei puteri politice.
Prin asta nu vreau sã spun cã subscriu la teoria PDL=USL. Dimpotrivã. E o teorie interesatã, lansatã de susţinãtorii actualei puteri: cu toate pãcatele trecutului şi prezentului, PSD nu mai e condus de un fost ştab comunist şi de un fost activist UASCR , precum PDL. Ba chiar şi-a cerut (in decembrie 2009 la Timişoara, prin semnãtura lui Mircea Geoanã – in vacarmul electoral de atunci gestul a trecut neobservat) scuze pentru responsabilitatea partidului faţã de mineriade – un pãcat pe care PDL-ul nu şi l-a asumat incã.
Revin: prin ce am spus mai sus voiam sã atrag atenţia cã problemele societãţii româneşti nu se vor incheia cu schimbarea puterii politice. Protestul in stradã e, fãrã indoialã, util: el traseazã politicienilor actuali limite pe care nu le-au experimentat in ultimii 20 de ani.Dar nu e destul.
Am prieteni cu implicare socialã infinit mai mare decât a mea. O intrebare-provocare pentru ei: ce trebuie schimbat la sistemul politic ca lucrurile care ne displac la Traian Bãsescu sã nu ne displacã in continuare, de exemplu (intr-un viitor imaginar) la Crin Antonescu ?
Rãspunsuri, dacã le au, sunt unele pe care le pot comunica societãţii mai bine decât o poate face un biet matematician…
P.S. Imi dau seama cã mesajul ãsta ar putea sugera cã sunt PSD-ist . No way …
