Deşi cetãţean global – prin profesie şi carierã – am o slãbiciune deosebitã pentru istoria localã. Poate cã e deformaţie profesionalã – ştiinţa pe care o fac e plinã de pitoresc (combinatoric) şi accidental. Poate cã pur şi simplu asta e lecţia pe care am invãţat-o de la de Toqueville – la modul profund. Ca student ascultam Radio Nova 22. La inceputul anilor’90 Radio Galaţi avea emisiuni culturale cum nu gãseşti azi nici la RRC (a sucombat din pãcate asaltului comercialului; acum e un radio incolor – afiliat ProFM). In New Mexico ascultam KANW şi urmãream KNME. Mulţumitã internetului o pot face din când in când şi azi.
Dar nu despre radio Galaţi sau KNME vreau sã vã vorbesc azi – ci despre un post local, evident din Timişoara 
La AnalogTV mã refer. Il pot urmãri şi din Cluj – probabil puteţi şi voi, dacã sunteţi abonaţi RDS. E un post pe care l-am descoperit târziu – nu il aveam in pachetul digital la UPC. Şi e unul ameninţat. Dar e genul de post care imi menţine optimismul despre România, intr-o perioadã complicatã. Pentru cã (dincolo de diferenţa de ţarã şi de buget) seamãnã la modul fundamental cu KNME: vorbeşte despre teme de interes local – “austriecii” noştri supãraţi nu inţeleg faptul cã secretul slãbirii statului stã nu in primul rând in alungarea lui din economic, ci in existenţa unei vieţi sociale bogate, care sã-l facã mai puţin relevant – ceea ce unii numesc societate civilã.
Anyway, revenind la AnalogTV, iatã un exemplu: Minunatele povestiri ale navetistului bãnãţean. Nu sunt timişorean – in niciun caz n-am accentul povestitorului Dar vã garantez cã sunteţi infinit mai câştigaţi, jurnalistic vorbind, urmãrind povestirile lui Flavius Bãican decât pe Robert Turcescu, Dana Grecu, Andreea Pora sau Mihai Gâdea.
Nu neg: ce se intâmplã in Piaţa Universitãţii e, poate, important. Poate nu. Dar nu e destul sã vã uitaţi la TVR/B1TV sau Antena 3, toate centrate pe viaţa de la Bucureşti. Poate vreţi sã aflaţi despre bulgarii din Dudeştii Vechi şi despre Maria Tereza, despre reţeta uitatã a ciocolatei de Vinga – dacã circulaţi cu trenul pe direcţia Timişoara-Arad cunoaşteţi fãrã indoialã turnurile catedralei neogotice – bulgare ! – din imaginea de mai jos
Despre toate acestea, cum spuneam, in videoclipul urmãtor. Pentru mine prezintã acelaşi interes precum New York Times sau Charlie Rose pe Bloomberg.
